explorăm zilele în călătorii imense, le împărțim în cadrane și le petrecem odată cu soarele.

ne spunem povești unii altora dar mai ales nouă înșine. sunt povești magice care se sparg precum baloanele de săpun – rapid, dar atât de colorat…

nu știm cât va dura, așa că pentru un timp cochetăm cu infinitul, până când brusc ne trezim în fața vieții, goi de conținut și pustii. simțurile amorțesc și nasc noi posibilități de a percepe realitatea.

îmbrățișăm lumea, apoi îi dăm drumul să pice – precum un candelabru care se desprinde din lanțuri pentru a se putea sparge în bucăți la contactul cu solul. pietricele străvezii se bat pentru o rază de soare, pentru dreptul de a încremeni în locul preferat, nu în umbră.

viața nu-i lungă sau scurtă, ci mai curând plină sau seacă. însă nu-i poți măsura doar calitatea, cât timp ai fost antrenat să-i prețuiești cantitatea. nu din prima. întâi trebuie să stai la copt, precum o pâine în cuptor. și dacă nu te arzi și nu rămâi nici crud, ieși de acolo cu o altă măsură a lucrurilor.

porți viața precum o haină, iar uneori o lași în cui. pentru a reveni la ea. sau poate pentru a merge mai departe.

înveți de la cei din jur, înveți din bucurii și din dureri. sau treci prin ele fără să te schimbi. te displaci pentru asta și totodată te feliciți.

ne atingem viețile întâmplător sau deloc și mergem mai departe. așa e lumea asta, cel puțin acum, cel puțin în cercul ăsta. ceva nu pare în regulă. dar nu aloci timp să schimbi asta.

înveți să trăiești cu superficialitatea înnăscută, cu uitarea prea rapidă. înveți să îți pese mai puțin.

înțelegi cum lumea apare și dispare, cum se înlocuiesc respirații vechi cu unele noi fără ca munții să se clintească din loc. doar norii trec. doar norii.

∞

astăzi s-a stins un suflet pe care nu am apucat să-l cunosc. unii dintre oamenii săi dragi plâng acum. și precum ei, alții îi plâng pe ceilalți care au plecat azi, ieri, de curând. dar lumea merge mai departe, fără să se împiedice. noi cei care am rămas punem seara capul pe pernă cu gândul că mâine ne vom trezi și ne vom vedea de grijile noastre cotidiene, în mare parte neimportante dar umflate în pene.

drum lin, fată ce ai plecat azi. drum lin, tuturor ce nu mai sunt.
și înțelepciune nouă celor ce încă mai suntem, pentru a ști să fim cu adevărat prezenți, cu bucurie de a fi și omenie în fapte.