m-am întins pe un nor și am plutit deasupra lumii.

m-am întins pe o fâșie subțire de nor și am prins în mâini fire de abur. le-am adunat și am țesut, până când norișorul meu a fost suficient de strașnic încât să mă poarte pe distanțe mari. s-a ridicat ușor, ușor, până când orașele au devenit mici, iar luminile lor păreau oglinda stelelor îndepărtate.

am plutit un timp cu ochii închiși, savurând cântecul lumii, al vântului și păsărilor călătoare. am plutit peste câmpuri și munți, am plutit ca și cum întreaga lume ar fi ușoară, fără griji prea mari, fără ceasuri care să măsoare scurgerea timpului, fără lacrimi și dureri. ca și cum lumea ar fi pur și simplu. ca și cum viața ar deborda de împăcare și bucurie.

am plutit și am deschis ochii și am privit cu încântare toată viața pe care o regăseam, ca și cum un puzzle ar fi lucrat pentru a se deschide lumii, ca și cum toată beatitudinea locurilor are să se păstreze vie și în zori.

am plutit lăsând în urmă tot anul. am plutit peste lume cu gândul la cei ce s-au dus, lăsându-ne aici cu mandatul de a continua lucrarea lor, de a ține lumea pe drumul cel bun. am plutit cu gândul la cei ce am rămas, cu drag și încredere. am plutit timp de ore întregi pământești, căci aveam nevoie de asta mai mult decât orice.

am plutit și am plâns, am plutit și am râs și în cele din urmă am adormit. și atunci am uitat tot ce a fost greu, toate pierderile și toate durerile.

am dormit până când visele m-au purtat pe tărâmuri magice, până când m-am revăzut cu bunica într-o zi frumoasă de vacanță de vară, prin locuri de aici și timp de acum. nouăsprezece ani se fac azi de când lumile ne despart, dar în inimă e mai puțin de o fracțiune de secundă distanță.

pe draga mea plecată anul acesta nu am avut onoarea de a o revedea în vis, poate pentru că încă pot rememora mult prea ușor îmbrățișarea ei. și dacă regret ceva din tot anul acesta plin, e că în schimbul a tot ceea ce am învățat, a tuturor oamenilor frumoși pe care i-am cunoscut, am plătit cu moneda timpului, oferind în dar noului orele pe care le-aș fi putut petrece cu ea. dar viața e făcută să meargă tot înainte, nu înapoi, așa că îmi rămâne să păstrez în inimă zâmbetele pe care am apucat să le prind.

Where there is light,
A shadow appears.
The cause and effect
When life interferes.
The same rule applies
To goodness and grief;
For in our great sorrow,
We learn what joy means.

las aici o povestire celor ce au ajuns până la acest rând. pentru că spre bucuria mea, editura care i-a publicat o parte din cărți oferă posibilitatea de a le citi online. ar fi păcat ca rodul unei asemenea minți să se stingă necunoscut. doar apăsați aici.

 

scumpei mele mătuși, cea mai cea, de aici și din toate lumile. mă înclin. lumină să-ți fie.