Suntem versuri.
versuri
Uneori ne dispare capacitatea de a ne exprima. Sunt emoții care ne tulbură profund. Am vrea să le împărtășim lumii, dar nu găsim cum să o facem. Așa că ambalăm cuvintele în fraze pestrițe și ne spunem că astfel camuflate sunt bune de ieșit în lume.
Într-o încercare de a suprapune Divinul din făptură peste suportul biologic care îl poartă de-a lungul vieții, leg două rânduri:
Sunt scânteie și sunt suflu
Câmpii verzi sub tălpi îmi umblu.
Omul se liniștește odată ce problema sa este rezolvată. Că ea a fost acum pasată potențialilor cititori care se vor chinui să afle “ce a vrut să spună autorul”, este o altă problemă. Una pe care nu are sens să o deschidem acum.
Experimentul Viață, oarecum neserios și peste picior, ep. 4.
Prinţesa Albastră 
Şi totuşi, cele două versuri spun multe despre ce simte autorul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este… la prima vedere. Fiecare dintre noi poate transmite doar o parte din ceea ce simte, iar cei la care ajunge mesajul pot percepe doar o parte din acesta, în funcție de propriile lor povești, prin prisma cărora interpretează.
ApreciazăApreciat de 1 persoană