și dacă? |v.25|


Și dacă pentru o zi ne-am întinde aripile, ne-am ridica în văzduh și-am fi păsări? Oare pe unde am zbura? Am vedea frumusețea acestei lumi, de sus, de sub Soare, pe deasupra zăpezii de pe cei mai înalți munți. Am vedea sclipirile râurilor ce se revarsă în mări și oceane. Ca o machetă de muzeu, Pământul de sub noi: plin de câmpii, de păduri, de ghețari și deșerturi, de guri încinse de vulcani  și de tot felul de ființe fremătânde.

Și dacă pentru o zi ne-ar coborî rădăcini, și-am fi copaci? Oare cum ne-ar mângâia vântul goliciunea frunzelor? Ne-ar bucura ploaia, cum ne înconjoară și ne cuprinde. Ne-ar povesti lumina lumii lucruri pe care nu ne vine a le crede, din locuri îndepărtate, de ajuns. Am privi cum toate vin și se duc.

Iar apoi… apoi ne-am întoarce la ale noastre.

Am fi oare mai înțelepți? Am putea pune laolaltă, în amestecul fiecărei clipe, câte puțin din tot ce am învățat? Și detașare și interes și sete de a știi și neîmpotrivire și gust de libertate?

Măcar în vise… în vise ar trebui să ne amintim cum e să fim tot ceea ce nu putem fi în realitatea noastră. Să trăim altceva, secunde sau ore, să trăim și să ținem minte, lecții pentru clipele de veghe.

 

© Iustina Dorobanțu, iunie 2017

18 gânduri despre „și dacă? |v.25|

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s