Și dacă pentru o zi ne-am întinde aripile, ne-am ridica în văzduh și-am fi păsări? Oare pe unde am zbura? Am vedea frumusețea acestei lumi, de sus, de sub Soare, pe deasupra zăpezii de pe cei mai înalți munți. Am vedea sclipirile râurilor ce se revarsă în mări și oceane. Ca o machetă de muzeu, Pământul de sub noi: plin de câmpii, de păduri, de ghețari și deșerturi, de guri încinse de vulcani și de tot felul de ființe fremătânde.
Și dacă pentru o zi ne-ar coborî rădăcini, și-am fi copaci? Oare cum ne-ar mângâia vântul goliciunea frunzelor? Ne-ar bucura ploaia, cum ne înconjoară și ne cuprinde. Ne-ar povesti lumina lumii lucruri pe care nu ne vine a le crede, din locuri îndepărtate, de ajuns. Am privi cum toate vin și se duc.
♣
Iar apoi… apoi ne-am întoarce la ale noastre.
Am fi oare mai înțelepți? Am putea pune laolaltă, în amestecul fiecărei clipe, câte puțin din tot ce am învățat? Și detașare și interes și sete de a știi și neîmpotrivire și gust de libertate?
⊥
Măcar în vise… în vise ar trebui să ne amintim cum e să fim tot ceea ce nu putem fi în realitatea noastră. Să trăim altceva, secunde sau ore, să trăim și să ținem minte, lecții pentru clipele de veghe.
© Iustina Dorobanțu, iunie 2017
Prinţesa Albastră 
Dacă…. da. Ar fi absolut să putem încerca.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mine a venit noaptea. Poate zbor pe undeva în vis. Dacă vrea visul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scrie repede traseul pe când vine noaptea mea, să-l continuu eu. Mâine facem aritmetica. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Întâi la Fuji, apoi plonjare, planare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pare complicat, dar mă descurc. Până tu Fuji, apoi plonjare și planare, eu Zumba, că e după-masă la mine, dar promit că preiau. :))))
ApreciazăApreciază
:)) bună zumba, dacă e tot cu motivaționale pe pereți 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, e într-o sală vecină, aceeași locație. E cu oglinzi. 🙂 N-are afișe ca cea cu aparatele. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vechiul vis al întrupării în natura înconjurătoare, vechiul vis al zborului…
Oare nu am zburat niciodată? Și atunci de unde vine acest vis al zborului, de unde aceste imagini ce ne apar, cu planeta văzută de sus?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E posibil să fie amintiri… nu mă gândisem la asta 🙂 deși am făcut de mai multe ori exercițiul de imaginație al zborului peste văi…
ApreciazăApreciază
Un joc de amintiri imaginare,
De zbor prelung, spre lună sau spre soare?
Sau sunt doar locurile unde-am fost
În zborul lin, ce l-am făcut cu-n rost?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Azi merg spre Soare
M-a chemat, m-a întrebat,
Ca niciodat’.
ApreciazăApreciază
Ți-am văzut chemarea soarelui,
Dedicată, parcă, dorului
Pentru sora lui, mai des citată,
Luna, care-i azi înnourată.
ApreciazăApreciază
Complet inedită și neașteptată, pentru mine care tot laud Luna…
ApreciazăApreciază
La ce să mă gândesc înainte de somn să pot visa că ajung undeva sus de unde se vede bine?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La nimic. Sau la tot :). Doar să îți dai voie să te conducă acea părticică din tine care deja stie. 😉
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să-mi povestești mâine-poimâine pe unde ai colindat 🙂
ApreciazăApreciază
Sper să am ce povesti! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ai amintit de o întâmplare…Într-o seară am văzut în cartierul meu un cort sferic pe care erau proiectate imagini foarte frumoase – era redat Globul pământesc. Atunci am avut impresia că sunt undeva în spațiu și că privesc Pământul de la distanță. Mi-am spus în sinea mea că am fost pentru câteva clipe cosmonaut! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
wow! trebuie să fi fost o experiență deosebită! cel puțin așa mi-o imaginez, după cum ai povestit-o 🙂
ApreciazăApreciază
Da, chiar a fost! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană