Și dacă e nevoie… doar de un grăunte? Asta ca să avem o reprezentare și un ordin de mărime, pentru început… 

♣

Se ia o informație vag cunoscută, o senzație, o supoziție, o impresie, o bănuială.

Se ia un cer senin, cu stele multe, cu Carul mare, cu liniște presărată cu vorbe de broaște, se stinge lumina, se face beznă. Se apropie o pisică, se ia în brațe, se așează alături, pisica își întinde lăbuța a mângâiere, o face cu gheare cu tot în piciorul meu, se apostrofează ușor pisica, pisica pleacă. Rămâne adierea, noaptea, broaștele, se repornește muzica, chiar una găsită întâmplător într-un comentariu, dar oare ce-i întâmplător? Se ignoră ora, 00 și 13, mâine e departe și nu-i nicio grabă.

Se ia bucurie de viață și se privește în față prin toate zidurile presupunerilor, de parcă ar fi transparente, căci da… așa și sunt.

♣

Ne-au zis de găuri negre? Ne-au povestit de cum înghit tot le-apare-n cale?

Ne-au zis despre resurse, de cum se duc, de cum petrol, de cum cărbune, de cum nu vor mai fi?

Și noi ce am făcut? Cât de bine, de adânc și conștiincios am căutat? Am făcut tot ce puteam face?

⊥

Și dacă tot ce ai nevoie e să-ți găsești grăuntele de energie? Grăuntele izvor de abundență și de tot, atât de la îndemână, adânc ascuns în noi, în fiecare? Exact ce ți-au zis că ar face o gaură neagră, exact asta ar putea și acel mic grăunte… dar exact pe dos. Închide ochii, ascultă muzica, ascultă lumea, ascultă-ți lumea ta, privește stelele din Cer, privește-ți stelele din Tine, atât de multe, atât de infinit te-așteaptă. Ai să îl cauți? Ai să-l găsești? Ai să-l împarți cu cei ce încă nu?

Un grăunte… un mărunțel punct ce-l porți din totdeauna. Așteaptă să reverse energie. Are nevoie de atât de puțin pentru a se trezi. Acel ‘puțin’ care face atât de mult… are nevoie de iubire de tot, de oameni în jur, de încrederea ta în el.

© Iustina Dorobanțu, iunie 2017