și dacă? |v.27|


Solstițiului de vară.

Și dacă ai fi, măcar pentru un salt, tot ce ai fost cândva?

Să-ți amintești cum e să fii.

Să îți mai iei o dată zborul.

Să faci un salt, să te arunci în neștiut și să-l găsești așa cum l-ai lăsat demult: un spațiu lin și blând și cald. Înoți sau zbori sau ceva între, plutești ușor, plonjezi, te bucuri…

Te-arunci, te răsucești, aluneci printre stele, dansezi în spațiul fără margini.

Cu brațele deschise larg, plutești ușor.

Iar spatele îl simți pentru o clipă prins, apoi tu știi, le știi cum ți-au crescut, cum aripi se întind, mărețe. De mâini se prind, de braț, de antebraț, de încheietură, câte un pic, apoi complet, până când devin totuna… Înveți din nou să zbori, te răsucești, te-arunci, plutești și înaintezi ca gândul.

Privirea ți-e roată, ți-e foame să vezi, ți-e sete să-ți treci degetele prin spațiul ce te înconjoară, să-l mângâi și să-i simți textura. Recunoști locuri, le râzi, iar ele îți râd înapoi.

Fără să știi ce va urma, o faci. Fără să știi de ce, nu stai pe gânduri. Nu-i foame de nou mai bine ghidată decât de vocea ta interioară.

dav

sign1

 

 

 

© Iustina Dorobanțu, iunie 2017

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s