Și dacă ai putea grăbi ziua, ai face-o?
Dacă ai putea aduce mai devreme ziua în care ți s-a întâmplat ceva bun-bun, ai grăbi-o?
♣
Știind că te-ar scuti de o perioadă mai puțin plăcută. Știind că ai putea sări niște întâmplări pe care nu ți le-ai dorit.
Știind că ai putea afla mai devreme o informație importantă pentru tine, că ai putea citi mai din timp o carte care ți-a schimbat viața, că ai afla mai devreme un diagnostic al cuiva drag, că ai avea un mare a-ha mai din timp, că te-ai putea îndrăgosti mai devreme de un om minunat, că ai alege la timp ceea ce e mai bine pentru tine, că ai avea job-ul visurilor tale mai devreme, că ți-ai urma hobby-urile cu mult înainte, că ai zice stop și de la capăt nu doar la momentul potrivit, ci înaintea acestuia.
Știind că dacă toate astea s-ar întâmpla, sau măcar o parte, sau măcar una… ai începe mai din timp să trăiești așa cum îți dorești.
♣
Dacă ai putea, dacă ai avea acces la buton minune care să trimită întâmplarea în calea ta mai devreme, ai apăsa butonul?
⊥
Și nu, nu-i vorba despre curaj în această întrebare. În fond, un act nebunesc de curaj are și cel mai calculat om din lume. Este vorba, cred eu, despre cum să evaluăm corect tot ceea ce am învățat pe drumul cel lung. Despre cum să scoatem tot ce e mai bun din tot ce a fost mai rău. Despre cum să ai curaj să vorbești și să dai câte un sfat, când e cazul, când îți vezi povestea copiată la indigo. Și, nu în ultimul rând, despre cum să faci de acum înainte, astfel încât o astfel de întrebare să nu își aibă rostul.
© Iustina Dorobanțu, iunie 2017
Prinţesa Albastră 
Oare de-am trece „pe repede înainte” peste o perioadă a vieții, acel ceva minunat s-ar mai petrece la fel? Oare nu acumulările în timp ne aduc aceste momente pline de bucurie și de frumusețe?
Eu cred că trebuie să lăsăm curgerea firească a vieții, fără să o alterăm, căci fiecare clipă are importanța ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În varianta „pe repede înainte”, tot am trece prin ceea ce se întâmplă. Cred că, dacă ar fi posibilă, ar fi o iluzie. În sensul că acela ce ar face-o ar crede că asta i se întâmplă, să treacă rapid prin întâmplări și etape, dar tot acela le-ar parcurge in mod real integral, la viteza la care le poate rezolva, doar că se va ocupa subconștientul de tot, fără a mai trimite amintiri către memorie.
ApreciazăApreciază
Vii cu o variantă la care nu gândisem. Recunosc, uneori sunt superficial în trecerea prin ipoteze.
Dar, dacă nu se înscrie nimic în sertarul amintirilor, atunci este ca și cum nu am trăit acele momente „pe repede înainte”. Nici măcar iluzie nu ar mai fi, căci și iluziile lasă urme printre amintiri.
Reevaluând textul tău, văd că, asa cum am văzut si la prima lectură, tu spui despre o „trecere peste timp”, sau cel puțin așa înțeleg eu textul. Ori, dacă trecem peste timp, atunci nu avem amintiri despre acel timp, nici nu l-am trăit, deci…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mintea nu le-ar trăi, dar sufletul da. Iar sufletul și le aduce aminte cândva, poate în altă formă.
Eu mă gândeam la varianta în care… nu trecem peste timp, nu in primă fază. Mă refeream la un timp pe care l-am parcurs complet, apoi ar apărea, ca prin minune, posibilitatea de a schimba ceva. Apeşi un buton si te întorci la T0 in varianta mai bună. Fără amintiri, doar o iei de la capăt mai bine, mai ușor, mai frumos, sau cel puțin așa ar fi predicția.
ApreciazăApreciază
Sufletul face înregistrările în inconștientul colectiv, dar si în subconștient. Din subconștient amintirile se pot „extrage” în anumite condiții, deci amintirile pot deveni „vizibile” și în faza conștientă, dar asta se oîntâmplă mai rar. Poate în acele „deja vu”.
În varianta revenirii la momentu T0 deja intrăm pe alte coordonate, acelea cuantice, unde există posibilități multiple, dar prea puțin verificate în realitatea existenței noastre. Sau poate că nu avem noi destulă informație din acest domeniu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta-i și ideea, să intrăm pe coordonate neumblate prea mult, să dărâmăm idei prea fixe…
Pentru mine cel puțin.
Și pentru cine vrea să facă această călătorie. Un 2017 în care să nu ne fie frică de ce putem înțelege, pe care să îl provocăm cu idei, iar la final să vedem ce iese. Ceva bun, desigur.
ApreciazăApreciază
Deși vârsta mea spune că am depășit cu mult jumătatea vieții mele, nu mă feresc de noi interpretări ale existenței, de noi învățăminte. Poate nu dărâm ziduri, decât în interiorulmeu, dar si asta este bine, căci nu mă „cazez” într-o staționare plafonatoare, ci merg mai departe, spre alte orizonturi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate că întrebarea corectă ar fi fost „și dacă ai putea grăbi întâmplarea din ziua Z, să aibă loc mai rapid?”. Dar n-am vrut să fiu explicită. Pentru a lăsa loc gândirii individuale, unice.
ApreciazăApreciază
Asta se încadrează la „un gând pe zi=un exercițiu pe zi”. 🙂
ApreciazăApreciază
Un gând pe zi + un gând pe noapte = un gând in 24 de ore.
Sper că am totuși mai multe gânduri decât două 🙂
ApreciazăApreciază
Nici nu se pune problema de a avea doar un singur gând pe zi/pe 24 de ore. Și nu am „contorizat” dacă gândurile expuse de tine sunt câte unul pe zi și încă unul pe noapte. Dar se spune că noaptea ar fi sfetnic bun, deci este util gândul de la miez de noapte, să zicem. 😀
ApreciazăApreciază
😀 mai e un pic și vine răsăritul, așa că trag pe dreapta.
O duminică minunată!
ApreciazăApreciază
O zi minunată și ție, Iustina!
Eu mi-am cam făcut deja somnul, așa că mai adast prin virtual.
ApreciazăApreciat de 1 persoană