Și dacă te-ai întâlni cu tine, ai îndrăzni?

Dacă te-ai zări vreodată – pe trotuarul de vis-a-vis, sau în tren pe bancheta din fața ta – ce ai face?

♣

Zărești la un moment dat o persoană care îți pare foarte, foarte familiară. Are ceva particular, ceva ce recunoști. Nu-ți aduce aminte totuși de niciunul dintre cunoscuții tăi… și totuși… totuși… are ceva… Și dintr-o dată îți dai seama: ești tu! La o vârstă mai înaintată. Te-ai… întors? să vezi ce faci? să te revezi cu ani în urmă?

De ce, de ce nu vii să-mi vorbești? așa îți vine să-i zici. Poate nu are voie, poate nici nu avea în plan să vă nimeriți față în față, poate că așa riscați să dispăreți complet de pe fața Pământului, din oricare fâșie de timp.

♣

Și totuși, știi sigur că ești tu.

Nu știi cum ai făcut-o, cum o fi în viitor, cum ai reușit să călătorești.

Dar ai o mare curiozitate. La cum te știi, nu ai fi făcut-o doar de plăcerea călătoriei. Ai fi făcut-o ca să rezolvi ceva.

Ce?

⊥

Cum vei proceda, atunci când se va întâmpla? Ai curaj acum să înfrunți această posibilitate. Ca să te prindă ziua Z pregătit(ă).

mda, știu că Pământul ăsta de mai jos arată plat, 2D, treceți vă rog peste asta, data viitoare îmi iese mai bine. prioritatea mea este alta acum: să văd cum iese vopseaua de pe perete, de pe mine și de pe tricou :). da’ nu puteam încheia săptămâna de lucru fără ceva colorat, mai ales că mă gândesc de dimineață la Pământul ăsta ca o ceașcă de cafea…