Căutăm înțelesuri. Și le găsim.

sensuri

Viața e mai grea când cauți înțelesuri care nu există. Pentru că le vei găsi. Vei săpa atât de adânc, până când vei găsi un material potrivit. Îl vei lucra, îi vei da o formă, apoi îl vei arăta lumii: “Vedeți?”

Partea proastă e că vei găsi ceea ce cauți, chiar dacă nu ar trebui să fie acolo sau chiar nu este.

Partea bună e că vei avea o lume plină, plină de tot. Nu vei avea timp de pierdut. Și vei avea o mulțime de oameni care te vor invidia pentru ceea ce ai, în timp ce tu – de fapt – te vei măcina.

Lumea se va răsturna de câteva ori până să înțelegi că ar fi trebuit doar să o privești. Să nu cauți explicații. Iar dacă vei privi mai atent, în întrebările tale ți-ai plantat singur răspunsurile. Probabil că nici nu ai fi putut să le eviți, totul s-a jucat pe-o carte atunci când ai închis întrebarea cu semnul distinctiv de final. Cu semnul de întrebare.

Experimentul Viață, oarecum neserios și peste picior, ep. 3.