și dacă? |v.15|


Și dacă… am căutat degeaba să înțeleg nemărginirea, căci ea nu există?

Poate că cel mai fascinant concept pe care l-am întâlnit în copilărie (dar după ce trecusem pragul dintre cunoaștere spre necunoaștere) a fost ∞ , infinitul care se întinde și se întinde și se întinde… Universul al cărui margine nu o poți ajunge oricât ai aluneca spre ea, căci ea se reconstruiește la infinit, mai departe și mai departe, ea renaște și se formează din ea însăși. Și prins în infinit, pe toată întinderea lui, l-am legat și pe Dumnezeu, mare, îndepărtat și de nepătruns în toată plenitudinea sa.

Am revenit sistematic în pragul fără de lumină, unde nici măcar întunericul nu există. Am rămas mereu în picioare, de parcă așa aș fi putut vedea mai departe. Am privit în zare. Am încercat să alerg, să curg, să vâslesc. Am încercat să zbor cu gândurile până acolo unde ele nu mai puteau ajunge, căci se subțiau cu fiecare infinit depășit, se îndepărtau din ce în ce mai greu, iar timpul nu-mi permitea să mai alerg, mă chema înapoi – orele zilei mele pământene se terminau odată cu stelele urcate pe cer.

Acum caut în mine.

Caut și găsesc un Univers ce nu are pornirea să-și ducă nemărginirea în exterior. Este un Univers ce deține un infinit punctual propriu, în el însuși, adânc și fascinant, colorat și jucăuș.

Caut în mine și nu mai simt nicio tresărire cu privire la ideea de a merge în căutarea infinitului exterior. Încetarea căutării… nu-i nepăsare, nu-i renunțare și nici vreun fel de înțelegere. Este, poate, un soi de acceptare ce nu știu a-l defini clar acum. Este și atât – și asta mi-e suficient.

Un punct, asta este infinitul. Obișnuiam să îl caut în trei, patru dimensiuni. Credeam că îl voi regăsi în dimensiuni pe care nu le cunosc. Iar acesta stătea mereu, simplu și pur, în cea mai simplă formă de existență. Nu în întinderea spațiului, nu într-un plan infinit, ci în simplul punct atotcuprinzător. Nemărginirea nu este ceea ce ne-am aștepta să fie. Nu este departe și de neatins. Este aici și o avem deja.

 

© Iustina Dorobanțu, iunie 2017

2 gânduri despre „și dacă? |v.15|

  1. Ai regăsit infinitul într-un punct, așa cum infinitul exterior se regăsește în cel interior, „căci toate ce sunt dincolo la fel sunt și pe pământ”.
    Nemărginirea există, cum bine spui, în copacul ce susură-n vânt, în frunza verde, în firul de nisip și, de ce nu, într-un punct.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.