și dacă? |v.72|


​Și dacă astăzi este și prima, și ultima ta zi?

Dacă este corpul doar o carcasă, iar sufletul o locuiește doar pentru o zi?

Dacă nu poate sufletul sta locului, ci vrea să afle, să descopere, să experimenteze? Și trece în fiecare zori de zi în alt loc, și-n alt loc, și-n alt loc?

Citeam azi pe undeva… era întrebarea aceea care apare din când în când „ce ai face dacă ai mai avea de trăit un an?”. O întrebare grea, căci te face să te gândești la tot ce n-ai apucat să faci, ce-ai amânat, ce-ai vrea să schimbi și să pui pe lista de priorități, ce riscuri îți asumi, în sfârșit…

Vise… Vise… Căci doar până la sfârșitul zilei mai ai. Ochii prin care vei vedea mâine vor fi alții. Ce n-ai realizat azi nu vei realiza mâine. Poate o face acest corp, dar nu cu tine la butoanele de comandă.

Mâine o vei lua de la capăt, așa cum ai procedat în această dimineață. Din setea ta de cunoaștere, vei fi pe un nou drum, vei încerca lucruri noi. În zori ai preluat corpul acesta, cu tot cu bagajul său de cunoaștere, de simțiri, cu amintiri, cu experiență și cu visuri.

Ce vei face azi, ar putea fi exact acel pas înainte de care are nevoie. Sau ar putea fi odihnă. Pentru amândoi, pentru corp, pentru tine. Nu-i nimic greșit în ceea ce alegi să faci. Și nu există doar o singură variantă pentru a merge mai departe. Sunt o mulțime de opțiuni.

Dar ce trebuie să ții minte, e că tu ai putea scrie istorie. Ziua în care tu ai fost aici ar putea rămâne în amintire ca ziua cea mare.

Sau nu.

Mâine, tu o iei de la capăt. Și vei face lucruri importante în altă parte.

Mâine, corpul tău de astăzi va avea alt pilot. Care va face tot ce nu ai reușit tu astăzi.

Sau nu.

Și iată cum ajungem la aceeași întrebare. De ce să lași pe mâine ceea ce poți face astăzi? De ce să lași în seama altcuiva? 



 © Iustina Dorobanțu, septembrie 2017

2 gânduri despre „și dacă? |v.72|

    • Același lucru l-ai face și dacă timp de un an, sau o sută de ani, ai trece prin 365 sau 36500 corpuri cu al tău suflet?
      Frumos, foarte frumos. Pentru că ai lăsa amintirea iubirii, zâmbetelor și ajutorului în fiecare ființă. Apoi, devine memorie, obicei, devine ceva ce se învață și se poate purta mai departe către alții.

      Evident, toate astea în versiunea asta 72 🙂

      Nici în versiunea „clasică”, cunoscută și acceptată nu e rău deloc.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s