tăcerea mea îmi ascundea ceva. era plină de secrete de care nu aveam habar. mă pregătea de ceva şi se descurca de minune, fără ca eu să ştiu.

tăcerea mea lucra în taină să mă anestezieze. să stingă frica, iar ochii mei să recunoască doar şansele. să pompeze adrenalină, să îmi invadeze arterele, să mă pregătească de trambulină. deasupra bazinului golit de apă.

mi-am recunoscut tăcerea când am început să ţip. atunci am înţeles, dar era prea târziu să mai schimb ceva. aşa că am început să învăţ cum să mă îmbrac în tăcere.