cu-n bun găsit și-o reverență
în fața voastră vin
las asta aici
pentru cei călători ce trec pe aici
cu mii de mulțumiri către Roximoronica
pentru provocare
și pentru tot ce mi-am adus aminte despre minenu mi-a fost în intenție să postez aici
dar dincolo nu a mers
deh 🙂 chestiune de găzduire www
și dacă tot e să fie așa
și cum eu cred că cele mai bizare întâmplări întâlniri și epifanii
sunt cele mai de prețuit
zic so be itși cum despre ce-mi trece prin minte am tot lăsat rânduri aici, amestecând și cu de-ale inimii bătăi
dar nu și despre mine, despre mă face ceea ce sunt, despre ce s-a înnodat pentru ca eu să fiu ceea ce sunt
probabil că e timpul să o fac
să se deschidă drumurile și porțile
în cel mai frumos fel posibil.
Ehe, așa început de weekend e tare bun, Roxana!
De mult timp nu am mai făcut așa ceva, drept urmare o s-o fac la cald. Iau cu copy-paste și răspund, după ce m-am uitat să văd despre ce e vorba la doar primele trei întrebări.
1. Dacă aș fi o carte aș fi… Adam și Eva de Liviu Rebreanu.
2. Dacă aș fi un personaj dintr-o carte aș fi… Tris din Divergent.
3. Dacă aș fi un film artistic/ un desen animat/ un film serial aș fi… Stargate Atlantis.
4. Dacă aș fi o țară aș fi… Noua Zeelandă.
5. Dacă aș fi un oraș aș fi… Montreux din Elveția.
6. Dacă aș fi un instrument muzical aș fi… violoncel.
7. Dacă aș fi un cântăreț/ cântăreață/actor/actriță… Jared Leto.
8. Dacă aș fi un fenomen al naturii aș fi… tornadă.
9. Dacă aș fi un pictor/o pictoriță aș fi……
Vezi articolul original 312 cuvinte mai mult
Prinţesa Albastră 
Mulțumesc mult pentru republicare, dragă Prințesă Albastră. Chiar, nu știu dacă ți-am spus, dar albastrul e culoarea mea preferată. Te invit pe blogul meu să răspunzi la chestionar, asta dacă și tu dorești, bineînțeles. La mulți ani cu spor în toate! Cu drag, Roxa.
ApreciazăApreciază
Ups, abia acum mi-am dat seama că tu ești Iustina, de fapt. Mare zăpăcită sunt! Iertare! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă umblu cu două nume 🙂 🙂 eu induc lumea în eroare.
Dar prefer eroarea asta decât să fie luate prea în serios unele texte (cum sunt cele pe care le las aici). Nu vreau să creez confuzie cititorilor, între realitate și ficțiune.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru îngăduință. De oriunde aș citi, fie de pe blogul acesta, fie de pe celălalt îmi place ce citesc. Mult! 🙂
ApreciazăApreciază
Te felicit şi aici pentru răspunsurile inspirate şi tare frumoase! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesante și frumoase răspunsurile tale (le-am citit integral dincolo), dar eu nu știu dacă aș putea că-mi fac o astfel de caracterizare. Poate pentru că mă iau „așa cum sunt”, fără să încerc a face comparații.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un astfel de chestionar se cere completat la cald, fără analiză și timpi de gândire. Altfel riști să nu mai poți da răspunsuri.
Îmi vine să-l compar cu caietele de tip „Oracol” care circulau pe vremuri în școli. Dar e corect. Acolo alegeai cu grijă răspunsurile, că poate urma să completeze X sau Y cu ochi frumoși după tine 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate, dacă nu dai un răspuns prompt, în timp real, te pierzi printre atâtea titluri sau personaje încât îți devine imposibil să mai faci o alegere. La asta mă gândeam si eu când am spus că nu sunt capabil să duc la bun sfârșit un astfel de chestionar.
Cred că am completat și eu unul sau două „Oracole”, dar stiu sigur că nu m-a interesat cine și dacă a completat cineva după mine, ci am răspuns direct, fără prea multă „gândire”, căci direct am fost de când mă știu. Răspunsurile „diplomatice” au apărut mai târziu, când societatea m-a obligat într-un fel să țin seama de prețiozitățile unor persoane cu funcții de conducere, de care depindea, până la urmă, destinul meu. Azi am revenit la vechea formulă, căci deja nu mai are mare importanță pentru mine „protejarea” egocentrismului unora. Și nici energie nu mai vreau să cheltuiesc pentru așa ceva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ei, nu completam din vreo obligație sau normă socială, ci pentru că speram să completeze după mine vreun băiat drăguț 🙂
ApreciazăApreciază
Știu cum era, căci eram pe atunci confidentul câtorva colege. Pe atunci mă amuzam cum se fâstâceau când se întâlneau cu un anumit cineva. Rândul meu a venit mult mai târziu, când m-am fâatâcit întâlnindu-mi prima mea dragoste după… 30 de ani. 😀 Mă crezi că în primele momente nu am putut îngăima decât un „Sărut mâinile!”?
Acum nu mă mai fâstâcesc, pentru că viața a început să meargă cu pașii egali, în ritm potolit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Erată: a se citi „să-mi fac o astfel de caracterizare.”
ApreciazăApreciază