râdeam împreună și ne purtam de parcă eram marea și vântul. iar vara eram valurile și stâncile, iar noaptea păsările și cerul. eram unul și eram doi. eram lumea pe care o descopeream, eram ceva frumos, necunoscut și interesant, chiar și atunci când nu știam cum să fim.

și suntem acum mai mult decât eram atunci, cu amintiri pe care le purtăm prin vene o viață întreagă. cu tot cu bucăți de iubiri, de oameni, de glasuri, de lacrimi, de dor, de uitare, de gol, de tot ce a fost, de tot ce n-a fost. sunt amintiri care au stat la dospit și au crescut. apoi au cuprins totul, au devenit parte din noi, s-au infiltrat în simțiri până au ajuns să fie esența noastră.

și-ajungem să fim ce-am exersat în joacă. deci, zi-mi, ce-alegi să joci acum?