și dacă? |v.3|


Cred că ți-ai dat seama până acum, deși încerci să te comporți ca și cum n-ar fi așa. Există ceva ce faci zi de zi. Există un proces ritmic, oricât mi-ai spune că îl muți de la o oră la alta. Există ceva asupra căruia nu ai control, oricât ai nega că așa ți se poate întâmpla.

Zi de zi, zi de zi, o faci. Zi de zi lași noaptea să te cuprindă.

Oboseala îți cuprinde pleoapele. Puțin câte puțin, pierzi contactul cu realitatea. Ceea ce este se disipă ușor până dispare cu totul.

În nopțile bune, colinzi frumos prin locuri cunoscute, dar un pic diferite, cu contururi deformate. În nopțile bune, te revezi cu prietenii. În nopțile rele, alergi fugărit de haite de câini. În nopțile rele, se întâmplă ceva atât de rău încât ajungi să realizezi că ești în vis și vrei să ieși de acolo. Și reușești. Dar apoi te bântuie un gând: ce s-a întâmplat, după ce ai fugit din vis? A rămas umbra ta să se lupte cu demoni urâți? Sau s-a schimbat finalul poveștii și personajul tău a scăpat?

După un timp, te trezești. Unele vise îți rămân în minte, altele se spulberă rapid, unele te bântuie toată ziua, altele nici nu mai ajung până în zori de zi. Uneori, îți dai seama că ai ce învăța din întâmplările nopții.

Zi de zi, zi de zi, o faci. Zi de zi lași noaptea să te cuprindă. Și atunci pășești dincolo. Te întorci și pleci din nou, de data asta în altă parte. Mai revii, mai pleci.

Spre dimineață îți mai aduci vag aminte câte ceva. Ignori.

Uneori, în clipa în care pășești, îți aduci aminte că ai mai fost acolo, că nu faci decât să te întorci. Știi oamenii, știi locurile. Ignori.

Și dacă noaptea-i un portal? Către toate celelalte vieți ale tale. Nu văd vreun motiv de teamă din asta. Atunci, de ce fugi de Adevăr? Doar îmbrățișează realitatea, fie ea chiar atât de multiplă.

Rămâne totuși o întrebare. Printre toate salturile nopții, există oare și vreun vis strecurat?

 

© Iustina Dorobanțu, mai 2017 

14 gânduri despre „și dacă? |v.3|

    • Cred că înainte de a ni se spune, știm. Știm ceva, fiecare dintre noi. Cât recunoaștem acest lucru, ține de deschiderea fiecăruia.
      Oricum, eu niciodată nu am putut accepta ideea că un organism atât de inteligent și bine construit poate avea nevoie, in mod real, de atât de multe ore de somn. Ceva e mascat.

      Apreciază

      • În „Zeii înșiși”, Isaac Asimov atacă o temă sensibil apropiată. Este vorba de posibile universuri paralele, între care se poate comunica, la un momentdat și într-o anumită formă. Dar apropierea de tema ta este comunicarea celor din universul paralel, între ei înșiși, într-o formă ce seamănă visului nostru, comunicare ce are loc între forme orgnizatorice speciale ale acelei societăți.
        Eu nu prea mai visez astăzi, dar cu mult timp în urmă visam adesea că zbor, folosind mișcări acvatice pentru zborul meu (mișcarea broaștelor). Oare am pierdut comunicarea cu cei de dincolo, sau am trecut la altă formă de comunicare, care nu mai folosește somnul drept scut?

        Apreciat de 2 persoane

      • O caut, mulțumesc frumos!
        Sincer nu mai știu dacă am citit-o sau nu. În principiu, da… dar am început să încurc subiectele și nu mai știu care din ce carte și autor a fost, mai ales din primele SF-uri citite, mi le-am amestecat și alăturat în minte.

        Cât despre întrebarea de la final, cred că la nivel general, global, am cam uitat să comunicăm. Între noi și cu exteriorul, deopotrivă.

        Apreciază

      • Din Philip K. Dick am citit puțin, poate pentru că „nu mi-a căzut în mână”, poate pentru că l-am găsit mai puțin savuros ca alți autori. Pe Asimov l-am căutat cu înfrigurare aș spune, iar atunci când nu i-am găsit operele în librării, le-am căutat pe net. Aș spune că el a scris o întreagă istorie a universurilor posibile, așa cum le vedea prin prisma sa. Dar am găsit multe adevăruri posibile.

        Întrebarea mea de final se referea la mine în mod special. Altminteri, noi doi suntem oameni ce comunicăm fără măcar să ne cunoaștem. Este una dintre dovezile că nu a dispărut comunicarea, ci doar a căpătat alte valori, poate „îndrumate” de diriguitorii lumii. Se merge spre simplificarea prin banalizare a conversațiilor, ceea ce duce la dispariția comunicării adevărate. Mai grav îmi pare că suntem „îndrumați” să gândim din ce în ce mai puțin.

        Apreciat de 1 persoană

      • Am înțeles întrebarea, dar mă gândeam că e important mediul. Reacționam, chiar dacă nu vrem să fie așa, în aceleași ton cu mediul și timpurile. Ne influențează, pe fiecare dintre noi.

        Nu toată lumea merge spre banalizarea comunicării, dimpotrivă am descoperit în ultimul timp oameni care vorbesc despre comunicare, oameni care vor să fie între oameni, să comunice și să reacționeze. Nu cred că va avea câștig media (tv, presă) de proastă calitate. Binele va „contamina” râul.

        Apreciază

      • Sugerai asta în versiunea 4 a seriei acestea de întrebări. Ar trebui să reușim să contaminăm media, noi cei care nu banalizăm conversațiile, noi care încă mai gândim. Dar vom reuși noi asta? Tare mi-aș dori.

        Apreciat de 1 persoană

      • Am văzut ieri un documentar din 2016. Citatul afișat la final, ca rezumat, concluzie și îndemn, este: „Dacă crezi că noi nu putem schimba lumea, înseamnă pur și simplu că nu ești unul dintre aceia care o vor face.” – Jaque Fresco.
        Și da, cred că vom reuși, dar va dura.

        Apreciat de 2 persoane

      • P.S. Tema lui Asimov este mult mai largă, așa cum ne-a obișnuit. Adesea m-am întrebat dacă el nu cumva deținea anumite „secrete” pe care încerca să ni le transmită prin intermediul scrierilor sale, căci multe dintre cele scrise de el cândva au devenit realități sau sunt pe aproape.

        Apreciat de 1 persoană

      • Eu cred că majoritatea marilor scriitori de SF au deținut secrete, fie că au fost conștienți că știu adevăruri, fie că doar au crezut că visează altfel decât lumea. Da, pe Asimov îl putem numi vizionar. Preferatul meu rămâne Philip K. Dick.

        Apreciază

      • cu toată revoluția industrială, nu am fi avut telefoane mobile fără să le fi descris autorii de SF în varii feluri înainte, nu am fi avut o mulțime de lucruri dacă nu le-ar fi povestit Jules Verne.

        Apreciază

      • Jules Verne și-a verificat unele detalii descrise în romanele sale. Spre exemplu, pentru „Insula cu elice” a corespondat cu fratele său, care era navigator, întrebându-l dacă o astfel de construcție ar putea pluti. Și viteza de rupere din sfera de atracție a pământului, din „De la pământ la lună” dacă nu mă înșel, era destul de exactă.
        Însă pentru alte date, a fost vizionar sau…

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s