și dacă? |v.4|


și dacă chipurile se aseamănă îngrijorător de mult, înseamnă că realitatea compusă dă semne de oboseală?

Pentru că nu mai era loc de încă o lume fizică, pentru că El nu mai avea unde să o așeze, dar noi o voiam cu insistență, ne-am legat să ne-o construim singuri, cu mințile noastre unite – părticică lângă părticică de imaginație. O țesătură întinsă, ce leagă fiecare gând, fiecare dorință, le așează întâi alăturate, apoi suprapuse, iar efectul compus e realitatea pe care o trăim.

Când ne-am legat să facem asta, știam că nu putem susține individual tot întregul, niciunul dintre noi. De aceea avem fiecare grijă de câte o parte, iar granițele fiecărui teritoriu se îmbină subtil cu celelalte compoziții. Fiecare privește în jur din centrul teritoriului său. De aceea, deși realitatea este una singură, fiecare percepe ușor diferit Adevărul. Este doar o chestie de poziționare. Apoi, depinde dacă privești de pe stratul cel mai coborât al teritoriului tău, sau de pe unul mai înalt. Cu cât privești mai de sus, cu atât poți vedea mai multe perspective alăturate, cu atât poți vedea mai cuprinzător, mai înțelept ansamblul.

Uneori însă, un dezechilibru de pasaj permite unui teritoriu să acapareze din vecinătățile sale. Individul mai puternic se desfășoară instinctiv peste teritoriul celui mai slab. Deosebești individul cu inimă-iubire de individul inimă-încrâncenată, ambii la fel de puternici, prin felul în care schimbă teritoriul străin în care intră.

N-am știut niciunul de la bun început că poate să apară dezechilibrul de pasaj, și nici după apariția acestuia nu ne-am dat seama imediat ce efecte poate să aibă – efecte uneori devastatoare, în cele mai bune cazuri doar bulversante.

N-aș vrea să enumăr tot ce poate face, mă înțelegeți de ce: tocmai pentru a nu-i da putere.

Să vezi chipuri ce se repetă, de parcă nu s-a obosit nimeni să creeze o realitate viabilă, să te simți prins într-o încrengătură străină, imobilizatoare, ar fi doar două exemple. Mai rău de atât, te poate transforma într-un instrument de teroare, ce te face să începi cu propria persoană, apoi să îți găsești victime.

Apoi intră în joc clasica luptă bine-rău, iar dezechilibrul de pasaj se atenuează și se stinge când indivizii inimă-iubire puternici declanșează schimbarea cât mai multor teritorii cu care interacționează, și cu cât reușesc să atingă toate nivelurile acestora.

Nu te lăsa pradă dezechilibrului de pasaj, dacă simți că te încearcă. Nu este despre liberul arbitru, cum va face tot posibilul să te convingă. Caută imediat prezența indivizilor inimă-iubire. Grupul de suport este la dispoziția celor afectați, cu un program absolut accesibil, 24/7.

 

© Iustina Dorobanțu, mai 2017 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.