fiică-mea bea o cană de lapte cald seara. ritual de seară. uneori de seară-noapte, că-i vacanță. și mă duc eu să i-l încălzesc. la microunde. că n-am nimic împotriva lor, cum sunt eu și procontra și contrapro tehnologiei, deopotrivă și cumva. și mă uit eu cum scad secundele, de la 50 au ajuns la 20 și cum stăteam eu liniștită, deodată ochii îmi pică pe cană. cana sus, pe cuptor. cuptorul gol, se rotește în gol. wow. asta n-am mai făcut până acum. opresc programul, bag cana, în repornesc. și-mi zic: clar, sunt obosită, azi mă culc imediat, nu mai stau să scriu. asta e, sar o zi, dar dacă-s obosită, sunt obosită.

nu știu dacă-s obosită sau amețită, da’ normal că nu mai scriu azi, că am scris deja : )))))