Înghit în sec, fac cunoștință cu frica și îmi pun o întrebare. Acea întrebare de al cărei răspuns am căutat să fug de când mă știu. Nu fugind pur și simplu, ci căutând toate opțiunile pentru a-mi confirma că așa ceva nu e posibil. Că adevărul este altul și că povestea este doar pentru a-i ține în frâu pe cei mulți.
Și dacă după moarte chiar mergem fie în Rai, fie în Iad? Și dacă judecata nu va ține cont de ansamblu, ci doar dacă am spus totul la spovedanie?
♣
Nu m-am împăcat niciodată cu ideea unui Dumnezeu prezentat ca un călău care stă la pândă să te prindă cu greșeala. Nu am putut accepta ideea că lecția învățată n-ar fi suficient de prețioasă pentru a compensa. Și nici cu ideea că poți șterge cu buretele o faptă rea doar spunând unui om. Dacă o faci automat, doar ca să scapi, ce valoare mai are?
Și totuși, dacă? Dacă? Dacă chiar așa este? O singură viață, o singură judecată, fără avocat, și doar două opțiuni, una cu verdeață, una cu tortură?
⊥
Dacă.
Ei bine, o să-mi fie cald. Dar sper să găsesc și pe unii dintre voi pe acolo. Să nu ne plictisim.
© Iustina Dorobanțu, iulie 2017
Prinţesa Albastră 
Avea bunicul o vorbă: trăbă să fie tare bine pe ailaltă lume de nu s-o întors nime de acolo până acum…
Nu ştiu cine ar putea avea o explicație, un răspuns, dar mă gândesc că un locuşor vom avea şi noi pe undeva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună vorba! O abordare optimistă.
Dacă facem abstracție că poate că nu s-au întors pentru că nu li s-a permis.
Locșor om avea, dar să fie și bun 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Accepțiunea mea despre… subiect este cumva diferită de cea a unei majorități. Dumnezeu ne spune că se află oriunde și că ne aude oriunde am voi să-i facem ruga sau, de ce nu, spovedania. Nu un om este cel ce aduce iertarea supremă, ci însuși Dumnezeu, prin ascultarea ce o dă vorbelor sau gândurilor noastre. Deci nu va fi o simplă ștergere cu buretele, ci o dreaptă judecată, după faptele și gândurile noastre, după iertările ce noi înșine le-am dat celor ce ne-au greșit și poate după iertările ce ni le-am dat nouă înșine, atunci când ne-am greșit.
Cred eu că este vorba despre conștientizarea greșelilor, ceea ce duce la un fel de reparații aduse în chiar această viață.
Dar, cum este spus și mai sus, nimeni nu s-a întors de acolo, încă, să ne spună cum anume se desfășoară acea judecată. Poate că, așa cum este scris în Biblie, judecata aceasta nici nu a început încă, ci se va desfășura când toți vom fi acolo, în fața Lui.
ApreciazăApreciază