dincolo de infinit, aici. T1.


– Nu pot să aleg, Nor. Nu îmi cere asta.

– Nici nu o fac, Amanda.

– Nu o faci în mod explicit. Dar asta nu înseamnă că nu o faci, că nu o simt, că nu înțeleg dincolo de tot ceea ce nu îmi spui. Nu te juca, te rog, nici cu vorbele, nici cu lipsa lor.

Nor tăcea și o privea. Amanda îl privea și tăcea, la rându-i.

Tăcerea lor devenea din ce în ce mai rece, mai densă, umplând tot spațiul dintre ei. Respirația ei prindea contur; câte un norișor îi părăsea buzele cu fiecare răsuflare, iar dacă el s-ar fi apropiat mai mult de ea, probabil că ar fi sorbit imediat aburul. Acesta era un gând care îi adăuga câteva bătăi de inimă în plus în fiecare minut petrecut acolo. Nu era ceva ce căutase. Lucrurile se îndepărtaseră cu mult de orice știuse până atunci. Pe măsură ce descoperea o lume nouă, se convingea că acolo îi era locul. Și pe măsură ce se convingea mai mult, afla și mai multe despre lumea aceea. Parcă totul îi șoptea că acolo îi este locul.

Dar ceva o reținea. Ceva căruia ea refuza să îi dea nume, ceva ce îi era clar lui Nor.

– Nu o fac, Amanda, îi răspunse el. Nu-ți cer nimic, chiar nu o fac. Doar te privesc. Tu ești cea care cauți și găsești în privirea asta întrebări și răspunsuri.

Tăcu.

Apoi vorbi.

  • Precum spui, așa și este, Nor. Drum bun să ai, mereu.

Era sigură că nu visase cu ochii deschiși; ea auzise întrebarea, nerostită în cuvinte. O auzise formulată direct în mintea ei, dincolo de poveștile ei închipuite, dincolo de fantezii imposibile; fusese reală, de o autenticitate nemaiîntâlnită până atunci, cristalină și pură. Însă Nor nega, semn că petrecuseră suficient timp împreună, cât să deprindă și el câte ceva din încurcatele obiceiuri pământești.

Vrei să fii ploaia mea, Amanda? Să împărțim împreună furtuni, să desenăm pe Cer și să dansăm peste munții Pământului?  

 

În ziua următoare, Amanda își petrecu dimineața mai mult pe afară, în ciuda ploii reci care cădea peste oraș și peste ea. Altundeva prin lume, rubrica meteo anunța cer senin peste niște insule îndepărtate și slabe condiții de vânt și nori la munte. Câtă muncă de unul singur, Nor.

 

© Iustina Dorobanțu, mai 2018

2 gânduri despre „dincolo de infinit, aici. T1.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.