de mirare


trecuseră câteva ore bune de când mă trezisem, dar starea de eu-nu-vreau-să-fac-nimic era încă la ea acasă. se instalase atât de bine, atât de real, încât nu mai cunoșteam diferența între ceea ce ar fi trebuit să fie și ceea ce era. un pic de lene, de alene, de îndelete, pe perna moale, la soare… puncte puncte și încă un șir de puncte puncte. că așa merge treaba, cătinel.

am deschis ochii, i-am rotunjit și am privit lung și întrebător pe sub sprâncenele ridicate. reflexia din oglindă mă privea, la rândul ei, cu un aer răbdător dar și ușor circumspect.

mi-am dus privirea spre geam, dincolo de prezent, apoi din nou spre oglindă. gândurile mele se jucau ciudat printre cotloanele minții. de mirare și minunare. de cum devenisem pisică.

image

[foto]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.