gânduri stol, aleargă încotro văd cu ochii. se așează pe ramuri de nori, secunde mai lungi sau mai scurte. plonjează apoi în gol, frenetic, cântând indescifrabil. mișcările ample ale aripilor au un ceva ce îmi inspiră încredere. un ceva ce îmi amintește că proprietarul de drept sunt eu. nu le voi lăsa niciodată să plece prea departe. ai tras vreodată cu praștia, iar ținta să îți arunce înapoi încărcătura? iar tu, să râzi. să râzi de parcă ăsta era cel mai natural lucru care putea să ți se întâmple. gândul râde la mine și eu râd la el.

foto