era un ghem de emoţii. îşi dorea cerul, pentru întinderea sa. îşi dorea aripi, să plutească liber deasupra tuturor. nu tânjea după ce aveau alții și ea nu, era altceva.

își dorea să simtă fluturi, doar că ea nu iubea pe nimeni, pe cine ar fi putut iubi? iar ea oricum iubea toate făpturile lumii, cum ar fi putut face diferența? cum ar fi putut fi unul mai bun de iubit decât altul?

își dorea să fie mai aproape de soare, să îi stingă gândurile grele. își dorea soare, să topească toate coliviile lumii.

își dorea să fie acolo sus, în liniște, să nu aibă pe cap probleme lumești. să se plimbe cu luna și stelele. să fie zi sau noapte, când vrea.

își dorea cunună de flori, petale fiori. să simtă, să trăiască plin fiecare clipă.

își dorea tăcere. a ei. a altora.
[ . . . ]

își dorea, de fapt, suflarea sinceră a vântului. își dorea… nimic mai mult decât simplitatea curată a vieții. ceva atât de simplu în fapt, dar atât de greu de găsit.

eram un ghem de dorințe și speranțe.

foto