și dacă? |v.54|


Și dacă nimic nu-i întâmplător, de ce unii oameni ni se întâmplă mai târziu decât i-am fi avut nevoie?

retorică, da

Pentru că aveam de învățat o mulțime de lucruri înainte.

Pentru că nu i-am fi recunoscut ca fiind minunați.

Pentru că nici ei nu erau ce sunt acum.

Pentru că așa am cerut.

Nu-i un și dacă pur astăzi. Nu vine cu opțiuni. Este o întrebare venită dintr-o mirare, dintr-o uimire, din incredibila rânduire a lucrurilor, faptelor și oamenilor.

Nu-i o întrebare cu notă tristă sau melancolică, știu că ar putea părea. E pur și simplu o întrebare mai degrabă tehnică, menită să lumineze procesele prin care lumea se desfășoară. Asta în cazul în care aș obține un răspuns. Și în cazul în care răspunsul ar putea fi ceva aplicabil, replicabil în alte împrejurări – cu scopul clar de a putea direcționa mai potrivit toate acele întâmplări care urmează să apară.

 

© Iustina Dorobanțu, iulie 2017

13 gânduri despre „și dacă? |v.54|

  1. Pentru că nu sunt deloc de acord cu ce e între treflă și perpendicular (mai sus), o să transcriu aici niște versuri:

    ”Vii prea târziu, femeie,
    Cu sufletul tău darnic,
    M-a omorât pustia
    În care strig zadarnic.

    Pustietatea largă,
    Vai, ungureasca pustă,
    Cum m-a stropit pe aripi
    Mocirla ei îngustă…

    Azi nu mai e nimica
    O lacrimă să-mi deie,
    Eu am venit prea grabnic,
    Tu prea târziu, femeie.”

    (Ady Endre, în traducerea lui Octavian Goga)

    Apreciat de 2 persoane

      • Nu pot vorbi în numele altora, ci doar într-al meu.
        Și eu am avut multă tristețe în texte, până când am înțeles că, inevitabil, se reflectă în starea mea. Și atunci am zis pas și trec, pe cât pot, zi de zi, de partea lumii unde e multă lumină, bucurie, recunoștință, optimism. Nu mai vreau să stabilizez în mine o stare care ar trebui să plece. Nu mai vreau poeme sau texte triste. Vreau bucurie, să explodeze bucurie din fiecare gând și rând.
        Și da, asta presupune găsirea tiparului, oricât de rece ar suna.

        Apreciat de 2 persoane

  2. Am să exclud „pentru că așa am cerut”, dar am să spun, într-un fel de completare, că fiecare lucru se întâmplă la timpul său. Poate că nu eram pregătiți unul pentru altul, poate că, așa cum ai spus tu, mai aveam lucruri de învățat înainte de întâlnire.
    Poate că ne-ar fi prins bine întâlnirea mai devreme în timp, dar la fel de adevărat poate fi că nu era momentul potrivit.

    Și dacă am fi întâlnit acești oameni mai devreme, atunci când credem noi că ne-ar fi fost necesari, iar întâlnirea nu ar fi lăsat nici un fel de urme? Căci este posibilă această situație.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, știu, exact de-asta parcă nu-mi vine să repet prea des „de ce?”. Pentru că dacă s-ar fi întâmplat mai devreme, nu ar fi avut același efect.

      De dimineață mi-am dat seama că poate nu am fost suficient de explicită, dar cred că s-a înțeles totuși. Mă gândeam la toții oamenii pe care îi întâlnim și de la care avem de învățat. Pentru că chiar ieri am întâlnit (încă) o persoană nouă și extraordinară!

      Apreciază

      • S-a înțeles perfect, eu cel puțin, dar se pare că si Nautilus, chiar dacă nu este de acord cu tine în totalitate. Lucrurile se întâmplă atunci când trebuie, atunci când putem trage toate foloasele posibile sau necesare din acele întâmplări/întâlniri. Eu însumi am avut întâmplări la care m-am întrebat de ce abia acum, pentru ca, gândind mai bine, să realizez că nu eram destul de bine pregătit în alte momente.

        Mă bucur pentru tine, că mereu găsești noi oameni cu care să împărtășești impresii, de la care să mai înveți câte ceva. Acesta este drumul tău.

        Apreciat de 1 persoană

      • Cred că ai dreptate. Cu fiecare mulțumire, cu fiecare recunoaștere ce lăsăm vederii, ne accelerăm cumva drumul. Uneori recunoștința noastră are ca însoțitor și durerea (de moment, sau de scurtă durată), dar totul ne împinge spre „înainte”, poate spre „mai sus”, dar în forma sa spirituală.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s