Și dacă aș îndrăzni să las tastatura să scrie pentru mine?
M-ar interesa să aflu ce crede că se potrivește aici. Măcar o parte din cuvinte i le las. Pe cele cheie. Eu o completez pe alocuri. Din fragmente se întregește ceva nou. Ceva bun, mereu bun.
Nu merge. Azi, cel puțin.
Predictibilitate. Despre asta e vorba. Despre tipare. Despre ceva ce am făcut deja de mult prea multe ori. Repetitiv. Iar tastatura telefonului a prins algoritmul.
Dar pentru asta e nevoie de timp. Nu i-am oferit suficient timp, încă. Fostul telefon mă cunoștea uneori înfricoșător de bine. De-aia am renunțat la el. Iar când a aflat că am renunțat, de ciudă și-a spart ecranul. Abia apoi, în timp liniar, l-am înlocuit.
Predictibilitate. Tipare. Iată cum tehnologia poate veni în avantajul meu. Să îmi arate ceea ce încă nu știu despre mine. Sau ce nu recunosc. O metodă matematică de autocunoaștere. Doar să o las, să îi ascult răspunsul, apoi să o zăpăcesc, să o dau peste cap și să caute noul algoritm.
Prinţesa Albastră 
Ar fi interesant exerciţiul ăsta dar uite că uneori, când tehnologia ajunge să cunoască, ajungem şi noi să ne temem puţin.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am mai avut o experiență la limita bizarului pe pinterest. Au un super algoritm. Creepy.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mine nu ar funcționa asta.
1 Pentru că nu-mi place să scriu de pe telefon/tabletă.
2 Pentru că nu-mi place să las predictibilitatea cuvintelor să-mi sugereze „ca aș dori eu să scriu”.
La mine, tastele așteaptă cuminți să le apăs eu cu degetele, abia apoi apare litera în fața ochilor.
Dar asta nu mă ferește de încadrarea în tipare, căci toți se pare că suntem, mai mult sau mai puțin, „scalvi ai tiparelor”, atât în gândire cât si în scrierile noastre.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie îmi place să scriu de pe telefon pentru că o fac foarte repede (scriu cursiv, prin varianta de trecere a degetului peste litere, într-o linie continuă).
De multe ori dezactivez predictibilitatea, dar uneori o las. Și aici devine interesant. Pentru că sistemul e automat, nu stă să se gândească dacă să îmi spună ceva sau nu. O face. Altfel, oamenii nu se grăbesc toți să atragă atenția asupra unui tic verbal, de exemplu. Telefonul o face. De-aia îmi aduce în față tipare pe care nu le conștientizam. Putem folosi tehnologia în favoarea noastră, cât timp nu se întoarce împotriva noastră – dar nu din cauza ei, ci a oamenilor din spatele ei.
ApreciazăApreciază
Varianta cursivă nu am încercat-o, dar o voi face cândva.
Tehnologia reprezintă un pericol, virtual deocamdată. În clipa în care rețeaua globală se va autodescoperi si va deveni conștientă de sine… nu se stie ce se poate întâmpla. Pare utopie, dar niciodată nu se știe ce surprize me poate aduce viitorul.
Ce mă înspăimântă este monopolul deținut de anumite sisteme de operare, dar si încrâncenarea oamenilor pentru păstrarea acestu monopol.
ApreciazăApreciază
Mai periculoși sunt oamenii decât tehnologia cu conștiință…
ApreciazăApreciază