și dacă? |v.46|


Și dacă ai putea desena bucăți de realitate? 

Să zicem că ai avea nevoie de o scară.

Sau de o frânghie. Una din ele, în orice caz. Pentru că vrei să ajungi până la norul alb de sus, dar e cam sus, și nu e nimic între tine și el. Doar dorința și hotărârea ta. Iar tu vrei să ajungi acolo neapărat pentru că de la el poți ajunge rapid la Soare. Sunt doar la o palmă distanță. Cel puțin privit de aici, de jos, dar nu poate fi mare diferența acolo sus, nu?.

Știi bine ce ai de făcut. Iei o cariocă, îi scoți capacul, ridici mâna spre cer și apoi desenezi pe el. Carioca lasă în urmă dungi negre, mai fine, mai apăsate, mai drepte, mai puțin, depinde cum ți-a alunecat mâna.

Azi desenezi o scară. Odată terminată, pui capacul să nu se usuce carioca, verifici stabilitatea scării și urci. Urci, urci, urci, până când poți pune piciorul pe nor. De aici nu mai e mult până la Soare. Iei carioca, îi scoți capacul, ridici mâna și apoi desenezi un tobogan. Unul care coboară de jos în sus. Pui capacul, verifici stabilitatea toboganului, apoi cu toată încrederea te lași să aluneci.

Știi să faci și alte desene. Dar astea cu carioca neagră îți plac cel mai mult. Îți lasă lumea așa cum ți-o știi. Fără invenții colorate inexplicabile. Strictul necesar, atât ceri. Și îl primești, odată ce l-ai schițat.

 

© Iustina Dorobanțu, iulie 2017

5 gânduri despre „și dacă? |v.46|

  1. Visul alb-negru și visul color, două bucăți de realitate care se pot îmbina, se pot suprapune până la identitate. Uneori, singura diferență este culoarea, cea care dă consistență fostelor tonuri de gri, dar care și reliefează mult mai bine unele elemente de compunere, cum ar fi cerul sau soarele.
    Noi nu apărem niciodată în aceste desene, ascunși fiind în spatele lor, doar în vis facem parte integrantă, urcând scările sau coborând pe tobogan, dar și atunci suntem mai mult ca un fir de ceață transparentă.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc, tare frumoasă completarea!
      Nu am stat niciodată să mă gândesc la modul serios dacă mă văd în vis sau privesc tot din spatele ochilor. Cred că ar putea fi o variantă de triere a visurilor… care au ceva mult de comunicat, care mai puțin…

      Eu una visez color, nu-mi imaginez cum e alb-negru. Iată un exercițiu pe care să îl fac 🙂

      Apreciază

      • Se spune că persoanele carfe visează color se află pe niveluri superioare ale sinelui.

        Eu visez foarte rar. Unele vise mi-au fost pregnant conturate în alb-negru. Altele mi-au sosit colorate, poate de imaginile din realitate.

        Te-ai gândit că poate uneori vezi din spatele celui de al treilea ochi?

        Apreciat de 1 persoană

      • M-am gândit, apoi am uitat 🙂
        Cum mă tot gândesc din când în când, oare unde și cum vedem când visăm cu ochii deschiși? Poate tot de acolo. Eu una, suprapun imaginea imaginată peste cea percepută de ochi (care se estompează până la dispariție).
        Întrebări, întrebări 🙂

        Apreciază

      • În reverie, imaginea reală se estompează încă de la bun început, fără suprapunere nici măcar superficială. Dar asta doar la mine. În fapt, ochii mei încep să își „încrucișeze” axele atunci când începe reveria.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s