pasul cel dintâi, după care urmează ceea ce este în continuare.

denis. denis este numele lui. un tip de treabă. cumsecade, cum ar zice tata. doar că tata nu are nicio treabă cu el, nu îl cunoaște. și drept vorbind, nici eu nu îl cunosc. dar știu o mulțime de lucruri despre denis. știu ce casă are, știu ce cărți citește și am multe bănuieli despre ce îi trece prin cap.

și cum toate au început… să ne îndreptăm spre prima zi. pe îndelete să ne plimbăm printre întâmplări, apoi ușor vom ajunge spre ziua de azi și-l vom urma zi de zi. apoi i-o vom lua înainte – pașii lui îi vor ajunge pe ai noștri la timpul potrivit, iar noi vom fi fost doar călători, observatori a ceea ce nu s-a întâmplat încă…

~~~

denis are trei ani, cel mult. e pui blond de om, vorbește stâlcit și se ascunde după mobilă când cineva necunoscut intră în casă. iar acum că se apropie crăciunul, sunt mulți cei care le trec pragul. tatăl lui denis e priceput. cioplește în lemn jucării pentru copii. urmărind câteva modele simple, mama lui denis le pictează. clienții lor sunt părinți și bunici, oameni simpli care au pus deoparte câțiva bănuți. de crăciun, pun pe masă mâncăruri gustoase, cadouri sub brad și își înnoiesc hainele. la fel vor face și părinții lui denis, în câțiva ani. astea le sunt planurile. deocamdată însă, el este mic iar ei se descurcă. o să treacă și anul ăsta cu iubire și resturi de pâine. nu au nevoie de mai mult. îmbrățișați, vor adormi în seara de crăciun cu denis pe genunchi, cu bucuria simplă de a fi. anul acesta au luat o ramură de brad în care au prins de-a curmezișul un amestec de globuri, panglici și îngerași de lemn. poate pentru mulți e puțin, dar pentru ei… e tot ce își doresc. denis râde, împingând cu degetul un glob care îi face capul să pară mare, mare și rotund. râde în oglindirea lui roșie și adoarme. la fel și cei doi părinți. în întunericul camerei, singurul lucru la care te poți gândi e sentimentul profund de pace. e liniște.

~~~

se aude apa clipocind… ușor, undeva în fundal. vâslașul e un individ înalt îmbrăcat într-un costum negru ce-i vine perfect. pare să fie o gondolă, dar nu mă pot încă pronunța.

~ va urma…. dar oare ce? ~