avea câteva oglinzi în casă. nu foarte multe, cam atâtea câte are orice om. una în baie, una în holul de la intrare, una prinsă în ușa dulapului, una în sertar. apoi, nu lipseau sclipirile de lumină din geamuri, din scrumiere, sau din bibelourile familiei – toate oglinzi de conjunctură. ce nu știa el, dar știi tu, drag cititor, e că toate aceste oglinzi îl purtau departe, foarte departe. iar când se întorcea, drumul nu îl aducea niciodată înapoi. doar îi lăsa impresia asta…

~ va continua. acesta nu a fost nici măcar un trailer ~