ce va rămâne după ce vom fi terminat de spus toate cuvintele din lume? când toate propozițiile posibile vor fi fost rostite? toate ideile articulate, prelucrate, perfecționate, dezarticulate. toate teoriile expuse, elogiate, defăimate şi desființate.
nimic de adăugat, nimic nou de luat aminte.
vid.
apoi renaştere.
doar gând. vom fi gând.
şi vom arunca gânduri unii către alţii până ce le vom epuiza şi pe acestea.
posibila urmare de după tăcerea gândurilor nu poate fi nici măcar închipuită acum.
cu toate astea, înainte de graiul articulat a existat ceva. ori nimic, ori totul. şi dacă a fost totul, ce abominabilă faptă ne-a condamnat la amnezie?
ciclicitate.
cerc închis. antonim cu infinit.
două cercuri tachinându-se. egal infinit.
Prinţesa Albastră 
Frumoase gânduri, mă bucur că te-am găsit! 😉
ApreciazăApreciază
Te aştept cu drag şi altă pe aici, la tot felul de vorbe colorate.
Dacă tot am dat clik pe like de pe userul ăsta din… eroare, măcar să fie cu folos :). Deh, mă mai încurc uneori între oficial şi anonim…
ApreciazăApreciază
Eu mă bucur că te-ai încurcat acum 😀
ApreciazăApreciază
Gândul renaște prin și în gând. Nu există sfârșit pentru gânduri. Dar pot deveni ciclice, fără repetare continuă a aceleiași secvențe!
ApreciazăApreciază
dacă locul se numeşte Rai, de acord. dacă are ca protagonişti oamenii (fie ei mai buni decât acum, tot cautători de mai
mult/ altfel/ nou vor fi) tot rămâne un risc de finalitate, de punct pus în încheiere.
ApreciazăApreciază