râuri curg,
lacrimi din cer,
peste mine
peste noi

eu râd
afon
sau poate
invincibil

îţi povestesc
laconic
de timpul
reversibil

faţă
cu două măşti
îmi spui
[ha, ha! pe bune?]

tu te-ai pierdut
de nu te ştii
eu însă
trag

trag de viaţă
trag la plug
mi-o trage viaţa
trag de mine

ieri mă gândeam
că poate azi
azi mă gândesc
de ce nu ieri

am aruncat
un deget
în furtună
fără de mine

eu îl urmez
tăcut de mută
mă duc la vale
sau la cer

incert
inexplicabil
inedit
chiar improbabil

nu-i pardonabil
dar ce dacă
lumea oricum
ştie atât, să tacă

bezmetic
când alerg
sub ploaie
viaţă prind

tu, strălucește!
tu, făptură,
când ţi-o fi greu
zâmbește

vorbe de duh
şi ghilimele
citează
însuşeşte-ţi

nu te uita
în urmă
ai fi unicat
ce paradox

dar tu
nu poţi trăi
prea jos
prea gol

atunci
ridică-te-n picioare
şi urlă
sparge, fă ce vrei

dar pe tăcute
nu-i aşa
nu-i bine
să te ştie

te clatini în zadar
ei te vor tare
te vor de zid
până la suflet

dar eu te ştiu
privighetoareo
tu torci
furtuni

tu te ridici
ca doamna phoenix
surprinzător
de rece

ai planuri mari
dar paşii mici
înaintezi ciudat
aleator

cine te-o ştii
mai bine
decât mine
chiar nimeni

făptură dragă
ce-mi eşti tu
formă de mine
fii bine.

© scris-a prințesa albastră într-o zi de aprilie, şase