adu-mi aminte
ce aş putea să uit despre mine
când te voi fi iubit prea mult
ţine-mi tu socoteala
orelor
pierdute
printre urme de tine
praf va fi rămas în urmă-mi
şi şanţuri cu clei
de nu-mă-desprinde
şi zi-mi
îţi pare
că aş purta tristeţe?
că sunt un ghem de sentimente?
că am semne de întrebare?
vezi cum e totul un joc de culoare? erai atât de aproape de a crede că sunt o pictură în tonuri de gri. sunt doar un fulg de nea în zbor. sau poate o pană de pasăre phoenix purtată de vânt. sau poate o rază de soare.
sunt bucurie, sunt simţire. sunt intensitatea pură a clipei. nu sunt ceea ce vezi şi nu vezi ceea ce sunt.
foto: pinterest
Prinţesa Albastră 
Ioi cum m-ai prins….. 😦
ApreciazăApreciază
Sunt impresionat că ai atâtea înfățișări! 🙂
ApreciazăApreciază
cu toţii avem 🙂
ApreciazăApreciază
„nu sunt ceea ce vezi şi nu vezi ceea ce sunt”…. My mood right now!
ApreciazăApreciază
de ieri mă gândesc la un răspuns, dar nu-l găsesc pe cel potrivit. ori nu scriu nimic, ori voi scrie prea mult. rămân la a nu scrie nimic. doar… să ne fie bine, orice s-ar vedea sau nu.
ApreciazăApreciază
Să sperăm că aşa o să fie….:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană