să plouă peste noi, să plouă să îți mângâie chipul, Iubire! să plouă cu picuri mici și repezi, să plouă încet, să prind picăturile în palme, să le las să mi se scurgă printre degete… să ne ţinem strâns în braţe, să dansăm desculţi, să ne gâdile iarba tălpile, să ne lipim obrajii cât pentru-o veșnicie.
hainele ude se vor lipi de noi şi vom fi ca şi goi… dar nu mai dezbrăcaţi decât ne-au fost sufletele în ziua-n care ne-am rostit iubirea. şi vom sinceri, cum numai noi vom şti să fim. să ne depărtăm un pas, sau poate doi. ne vom privi lung printre picăturile de ploaie. atât de multe avem încă să ne spunem… vino aproape, păşeşte spre mine!
grăbeşte paşii, Iubire! nu pot să răspund pentru toată electricitatea dintre noi… nu într-o zi cu ploaie.
Prinţesa Albastră 