am făcut un pas înapoi şi mi-am pliat gândurile. apoi am întins un picior şi am desenat un cerc prin aerul rarefiat. m-am sprijinit de braţul transparent al îngerului şi am stat în cumpănă înainte de următoarea mişcare. căutam simetria şi aveam să o găsesc în reflexia încă neformată.

imperceptibil, imaginea se forma în oglinda pe care o urmăream cu ochi flămânzi. legătura dintre noi era din ce în ce mai puternică, eu şi umbra mea, umbra mea şi reflexia ei, reflexia ei şi totul care deveneam.

simetrie, aşa cum mi-o doream, aşa cum doar ea mă putea defini.

foto