Într-o zi o să avem griji mărunte. O să închidem în închisoarea minții tot ce ne-a făcut în trecut să o luăm razna, toată frica și panica, tot războiul dintre știință și pesudoștiință, toată dreptatea pentru care cândva am luptat, toate regulile pe care le-am fi vrut urmate, toate vor fi un trecut în curs de uitare.

Și într-o zi oarecare, plină de lejeritate și indiferență, va începe să plouă. Va ploua mărunt și cald și lumea va ieși să danseze în ploaie. Euforia se va răspândi rapid, într-un melanj de amintiri din copilărie, îndrăgosteală și povești din filme.

Într-o zi ca aceea, nu ne vom mai feri de virusuri ce sar zglobii din om în om. Vom ști ce să le facem.
Într-o zi ca aceea, virusul din urmă va pluti nestingherit purtat de vânt, capabil să străbată distanțe mari, se va răspândi în toate cele patru zări, apoi cu o ploaie se va lăsa peste întregul Pământ. Nu va fi timp pentru panică și teorii ale conspirației. Unii poate vor deschide cărți vechi și prăfuite și vor spune că iată, am fost avertizați și s-a întâmplat. O plagă a căzut din Ceruri peste toți oamenii pentru păcatele lor. În stradă vor fi cei dintâi răpuși, expuși direct valului de aer adus de ploaie. La urmă vor cădea cei din clădiri, unde conductele de aerisire vor fi încetinit cu câteva minute totul.

Apoi va fi liniște. O liniște deplină, curată, parcă așteptată. Vântul va răspândi peste Pământ toată mizeria lăsată în urmă. Îl va umple. Tone de plastice, mici, mari, albe, colorate. Sticle, fără număr. Țesături inutile, proaste și multe, ultimul răcnet, ultima colecție. Clădiri pavate cu piatră de munte. Și în toată liniștea, nu va fi rămas nimeni care de ochii lumii să le strângă, nu va fi rămas niciun activist care să o facă pur și simplu. În toată liniștea, planeta nu va putea renaște prea curând, căci întâi va trebui să scape de toată mizeria. Sau să dea viață unor făpturi care să consume așa ceva.

La marginea unui câmp verde, întins, stau de pază trei câini. Privesc în zare, aparent preocupați. Sau poate contemplând întinderea. Sau încercând să croiască niște gânduri care să îi lămurească. O pasăre rupe tăcerea și tabloul. Câinii își lasă deoparte gândurile și aleargă spre ea.

Context: 2020, ianuarie. Coronavirusul din Wuhan, China, este deliciul răspândacilor. În rest, câte o blestămăție de-asta minusculă ne atacă în fiecare an. La câte specii a distrus omul, hai să nu fim ipocriți. E care pe care, e lupta pentru supraviețuire.

Nu vă plângeți. Acum e parfum. Când o fi să fie sfârșitul, nici n-o să știm ce ne-a lovit.

Spălați-vă des pe mâini, cu apă și săpun. Dormiți bine și mâncați bun și cumpătat. Nu vă expuneți aiurea în mulțime în spații închise. Dacă vă e rău, cu simptome de boală, nu plimbați boala prin oraș. Respectați ce spun autoritățile în domeniu (medici și OMS). Respectați-vă semenii, iubiți-vă aproapele, îmbrățișați-i pe cei dragi.
Un minim bun-simț obligatoriu, atât e nevoie.