Totul e împachetat, lucruri utile, lucruri mărunte, amintiri și noi. E ultima noapte în casa asta, înainte de vacanța cea mare. E o noapte pe care nu vreau să o grăbesc.
Focul se stinge încet în șemineu. O amețeală mă cuprinde, ca un parfum, ca un dans, ca un vis, ca un ultim sărut, ca un primă invitație la dans și o promisiune nerostită. Mi-am strâns pe corp eșarfa mea de mătase albă, e singura pe care mi-am lăsat-o la îndemână să mă învelesc. Îmi las pleoapele să cadă, să dorm adânc și să visez.
De mâine mă ocup de restul vieții mele.
~ continuarea: partea a doua. 10 ~
© Iustina Dorobanțu, februarie 2018
