iluzii de mătase. 1-10 (10)


capitolul precedent

Astăzi a fost cea mai grea zi din viața mea. Să semnez hârtiile, să o las acolo, să o las singură, să îi iau ultimele bucurii care i-au mai rămas. Mă doare ca naiba, mă doare în inimă, mi-aș dori ca asta să fie ultima zi a vieții mele, mi-aș dori să îmi pot curma suferința și totul să se termine aici.

Închid în urma mea ușa și privesc apartamentul gol. Gol și umplut de muzică. A avut grijă să lase muzica. Oare cu bună știință, oare pentru mine? Oare pierdută în povestea ei? Îmi curg lacrimile, îmi curg multe, și mai multe, și urlu, și urlu cum n-am știut că poate urla un om de durere

Nu știu de câte ore stau aici. Nu știu. Nu mai am lacrimi. Niște urme de suspine, atât. Stau precum stătea și ea, în colțul ei de canapea. Îmi întind mâna peste eșarfa alba, joaca ei, bucata de material pe care nu îndrăzneam să i-o mut din loc. Îmi plimb mâna printre falduri. Îmi revine în minte prima azi. Oare câte ore a stat aici? Cam cât am stat și eu acum? Mă doare. Mă doare rău tot corpul, mintea, inima, mă doare obligația de trăi fără ea și pentru ea. Am aruncat hârtiile pe masă imediat ce am intrat în apartament. Hârtiile în care am semnat că ei îi este mai bine acolo. Hârtiile în care am semnat pentru suma lunară pentru îngrijiri, suma pentru care îmi voi petrece viața. Absurditatea situației e că o voi face pentru ea, dar mereu fără ea.

~ continuarea: partea a doua. 9 ~

 

© Iustina Dorobanțu, martie 2018

2 gânduri despre „iluzii de mătase. 1-10 (10)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s