iluzii de mătase. 1-10 (9)


capitolul precedent

Radiezi de fericire. E bucuria ta sinceră, e dăruirea ta imensă, e felul în care privești aventura pe care ai acceptat-o: un an pentru noi, un an departe de grijile și problemele pe care le rezolvăm zilnic, un an în care să jucăm viața pe o singură carte – fiecare pentru doi.

Soarele a apus și în casă e liniște. Am acoperit amândoi agitația cu tăcere.

E ultima noapte în care te voi putea strânge în brațe. Dar tu îmi ceri să nu fie o noapte în doi, pentru că judeci după cum cunoști, iar eu nu ți-am spus adevărul. Pentru tine e ultima noapte dinainte de toate celelalte în care vom împărți clipă de clipă viața. Îți dorești să dormi singură, e ultima noapte în casa aceasta, e ultimul tău moment sub acest acoperiș, e ultima liniște de acest fel – tu și eșarfa ta de mătase.

E ultima noapte în care îți pot urmări conturul feței sub lumina palidă a lunii. E noaptea în care nu dorm. Stau și te privesc ore întregi. Așa cum ești învelită în eșarfa ta, îmi pari un fluture ce abia urmează să cunoască lumea. Și care nici nu-și cunoaște frumusețea, căci nu-i este dat să afle cât de minunat este.

~ continuarea: partea a doua. 8 ~

 

© Iustina Dorobanțu, martie 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s