…cântec de fluture mut, bătăi de aripi și pulbere fină de aur, suspendată pe fire de aer, raze de soare ce se reflectă diafan peste lume…

Deschid ochii și mai privesc încă o dată într-acolo. De fapt, încerc să deschid ochii. Încerc să-i forțez, deși îi am deja deschiși. Dar știu că visez, sunt sigură de asta pentru că așa ceva nu-i real, e prea frumos, prea ireal, așa ceva nu se întâmplă în lumea mea. Poate în alt colț de lume, dar nu în a mea. De-aia știu că visez, și mai știu că aș putea rămâne așa încă un timp, fără să fiu capabilă să constat decât cum se schimbă peisajul, cum personajele apar și dispar, cum – poate – diafanul devine coșmar. Iar mie îmi este teamă de reacții întârziate. E un risc pe care nu vreau să mi-l asum. Cu toate că, da, pierd spectacolul. Cu toate că știu că, da, sunt în afara oricărui pericol – eu, cea din lumea reală. Dar mai știu că în vis frica doare. Doare ca naiba. Mai rău decât în realitate. În realitate frica nici nu doare, poate doar paralizează, poate doar înnebunește mintea. În realitate dor altele; dor căzăturile, dor degetele prinse în ușă, mai doare și inima de dor. Dar în visele mele doare frica. Doare crunt, doare de la genunchi în jos, doare de-a lungul gâtului, doare de-mi înțepenește coloana. Deci nu încape discuție, vreau să ies din vis înainte ca să mai apară alte imagini. Nu mă ademenește pe mine lumea asta cu povești.

…cântec de fluture mut, bătăi de aripi, pulbere fină de aur, suspendată pe fire de aer, gânduri lipite de cer, curcubeu din flori de măr și portocal…

N-am reușit să ies din vis. E ca și cum mintea nu mă mai ascultă, e prea fermecată. Aș putea să accept asta dacă m-aș simți în siguranță. Dar știu că odată ce m-am gândit că ar putea veni un coșmar, va veni. I-am deschis ușa, practic l-am invitat, am făcut o reverență. N-am cum să șterg cu buretele. E suficient un singur gând, unul singur, mic și nenorocit, ca să declanșeze o furtună. Odată ce a fost invitat, vine, și nu vine să bea un ceai. Nu mă pot trezi, nu pot, nu pot, de ce nu pot?!

…cântec de fluture mut, bătăi de aripi, pulbere fină de aur, suspendată pe fire de aer, furtună de nisip, fum mov și gri, și frig…

© Iustina Dorobanțu, ianuarie 2018