Și dacă lumea ta s-ar sparge în mii de bucăți? 

Ce-ai face cu puzzle-ul de zeci de mii de piese?

♣

Ai reconstrui ceea ce știi?

Chiar dacă ai merge pe drumuri pavate cu compromis… dar pe care le-ai construit, pe care le făcut trainice și stabile, în lipsa a ceea ce nu ai putut avea?

♣

Ai da viață tuturor dorințelor?

Chiar dacă acestea ar omorî amintiri? Chiar dacă ai pierde tot ceea ai construit, tot ce a fost doua opțiune, nu prima?

⊥

Dacă ai avea, de fapt, șansa de a avea totul, ai alege totul? Sau ai proteja ceea ce aveai deja, ar fi mai puternică responsabilitatea față de ceilalți?

Ce faci tu, ce faci cu adevărat când poți construi totul?

Pe cine iubești mai mult? Pe tine? Himerele? Siguranța înșelătoare dar caldă?

Privește-te cu drag și sinceritate în oglindă, privește-te lung și decide acum. Să nu te prindă deconstrucția lumii nepregătit(ă).

© Iustina Dorobanțu, septembrie 2017