Și dacă monștrii nu-s veniți de sub pat?

Nici măcar unul.

♣

Dacă toți monștrii noștri sunt doar în noi, și niciunul de împrumut? Niciunul din afară, de fapt? Niciunul din amintiri trecute, niciunul citit prin cărți. Suntem rodul propriei imaginații, cu tot cu ei. Chiar de ne-ar părea similari, când povestim între noi despre ei, sunt unici și irepetabili, precum noi. Netratabili după rețete comune, de nu adăugăm și ceva personal.

⊥

Îi putem dizolva doar din interior. Fără ssshht și-un deget peste buze, nu-i nevoie să nu ne audă… Și ei vor fix același lucru, vor doar să fie transformați în cea mai bună versiune a lor, de lumină. Doar că nu o pot face singuri, oricât și-ar dori… sunt atât de legați de destinul lor încât au nevoie ca noi să vrem cu adevărat.

© Iustina Dorobanțu, iulie 2017