Și dacă ne-am accepta atemporalitatea?

Să uităm ideea de a ne mai simți vreodată contra-cronometru. Să ne trezim dimineața fără alarmă. Să luăm micul dejun în liniște și apoi să ne vedem de treburile zilei. Să ne întoarcem acasă când e timpul să o facem, după cum o simțim, nu pentru că un ceas spune că s-a terminat programul de lucru, nu după cum „trebuie”.

♣

Și nu zic să ne facem de cap de să crape economia, nicidecum.
Ci să ne recâștigăm libertatea și odată cu ea să învățăm măsura timpului.

Există procese care trebuie monitorizate prin minute, ore, săptămâni. Pentru producție, pentru cercetare, pentru vânzări. Există anotimpuri. Pentru turism, pentru sport. Ok, pe-astea le putem lăsa cum sunt.

⊥

Iar odată ce noi ținem măsura timpului, și nu timpul ne ține măsura, îl vom putea folosi după cum avem nevoie, în doze mai mari sau mai mici, poate chiar mai lăsăm de pe o zi pe alta.

E suficient, de plin, îl avem. Dar o știm?

© Iustina Dorobanțu, iulie 2017