ascunsă de ochii lumii, mă așteptă să revin la ea de fiecare dată când fug de lume. e ascunsă în spatele unui perete de verdeață și flori, într-un loc în care timpul încetează să existe. pentru căsuța mea am o cheie specială, fermecată, singura care îi poate descuia ușa. așa se face că nu mi-e teamă că vreun trecător rătăcit ar găsi-o. ar putea, cel mult, să se așeze în pridvor, sau poate să o înconjoare de câteva ori. în cele din urmă va înțelege că nu îi poate trece pragul și va pleca resemnat. 

e căsuța mea din pădure, despre care puțini știu. de fiecare dată când mă întorc la ea, mă întâmpină cu miros de liliac. mă arunc pe pat, îmi cufund fața în perna moale și ațipesc pentru zece minute. apoi mă trezesc cu un chef nebun de viață, de a fi. îmi iau o cană de ceai și o carte și ies pe treptele de la intrare. devin una cu povestea pentru câteva ore bune. între timp, se instalează foamea, pentru care am leacul cel mai bun, la distanță de câțiva pași: zmeură și mure! 

e cel mai bun loc pentru visare, pentru planuri, pentru a-mi pune dorințe. îmi pare uneori că păsările îmi răspund la întrebări, chiar înainte de a-mi termina gândul. și ce frumos îmi vorbesc, în cântece!

ziua se scurge ușor, pe nesimțite. o zi lungă, interminabilă, dar care are, totuși, un sfârșit. nu știu de ce păstrez obiceiul de-afară, dar o fac: înainte de culcare, pun zăvorul și închid geamurile. să nu intre nimic, nici făptură, nici gând, nimic din ce nu pot supraveghea când dorm. doar lumina lunii, pe ea o las să treacă, îi las un geam cu perdeaua dată la o parte.

visez cele mai nebune vise. visez despre ce-a fost, despre ce n-a fost încă. visez tot ce nu am curaj să visez cu ochii deschiși. iar dimineața toate visele rămân vii în amintire, numai bune să le răstălmăcesc.

o nouă zi de vacanță, departe de lume, de ai mei, de obligații pământeşti. o nouă zi aproape de mine. e ziua în care am atâta putere, încât aș putea lumina un oraș întreg. aleg însă să păstrez lumina în mine, în suflet, să împart din ea. iar pentru mine rămâne mereu suficient, oricât aș da și altora, mai ales că eu știu de unde să mai obțin o porție. e căsuța mea secretă din pădure, locul miraculos care îmi oferă tot ce am nevoie.

foto