identific două momente cheie în care omul se confruntă cu sine însuși, cu și împotriva lumii sale. rezultatul este, de cele mai multe ori, unul benefic. partea antrenantă derivă din capacitatea acestuia de a se prezenta ca fiind surprinzător.

fără a mai lungi vorba, să intru direct în subiect.

unu. realitatea se simte ca un vis. peste așteptări. senzațional. desprins din basm.

doi. visul se simte atât de real, încât știe că la trezire va intra în faza de negare.

cele două momente de succed aleatoriu, se preced și se secondează, se aleargă și se privesc în oglindă. cumva, se exclud reciproc. balanța are un temei logic de funcționare.

intrarea în buclă a celor două momente, unu și doi, prinde omul în varii ipostaze – de la copil la maestru, de la rațional la intuitiv. efectul? degajare de energie pură. din păcate, nestocabilă. nemăsurabilă. necunoscută. risipită. fire de nisip. și praf de stele.

[Illustration 2010 by Aleksandr Kiselev]