[episodul anterior] sau [unu – aici este începutul poveștii].

o nouă noapte de coșmar. o nouă noapte care a șters pe jos cu tot ce avusese ieri. denis sună la birou să le comunice că nici astăzi nu vine.

Regizorul era ușor îngrijorat. lucrurile nu mergeau așa cum își dorea. se așteptase la asta. personalitățile puternic ancorate în lumea lor erau greu de abordat de către Călător. de multe ori schimbase în bine viața câte unui denis de la primul contact. cu alții era mai greu. la fel avea să fie și acum. se gândea uneori că i-ar fi prins bine să îi poată prindă într-o cămașă de forță, ca să le poată explica pe îndelete. dar nu așa mergeau lucrurile. erau un infinit de existențe ale lui denis în lumi și fiecare era unic în felul său. unic și cu drepturi egale de a fi. de fapt, erau un infinit plus doi. doi neobosiți, Călătorul și Regizorul. unul primea semnalele de alarmă, căuta breşele de intrare în lume, călăuzea spre direcția nouă. celălalt se ducea în mijlocul evenimentelor, prelua conducerea, lucra cu omul, apoi îi reda complet libertatea. din când în când, într-o lume sau alta, un denis își aduce aminte străfulgerarea de lumină. sclipirea și ideea venită de nicăieri. și rămâne recunoștința de a fi înțeles acel ceva care l-a dus mai departe.

~ FINAL. PAM-PAM ~