astăzi am alergat. am alergat mult, am alergat tare. am alergat sărind peste gropi cu noroi, am alergat împotriva vântului. am alergat cu tălpile goale, am alergat cu gândul la destinație.

și era liniște. nu auzeam nici vântul, nici frunzele, nici zgomotul pașilor mei. nu auzeam nimic în jurul meu. doar respirația mea. sacadată, gâfâindă, învechită.

am alergat deși aș fi putut alege să merg agale. am alergat ca să ajung acolo unde nici nu aveam nevoie.

nu, astăzi nu am alergat. aș fi putut să o fac. am ales să visez cu ochii deschiși o alergătură pe cinste. apoi am avut suficient timp să mă bucur de fiecare moment.