[episodul anterior] sau [unu – aici este începutul poveștii].

valurile se apropiau înalte de mal. se formau undeva departe și prindeau contur pe măsură ce înaintau. privind prin ele, zărea dincolo, mult sub întinderea apei. dacă suprafața reflecta doar cerul, zbârcindu-l, o anumită înclinare a valurilor permitea să se vadă dincolo de ele. nu era o imagine clară, oglindă, ci una schimbătoare, deformând intr-un fel unic fundul apei. cu toate astea, se vede clar, atât de clar fiecare piatră, fiecare vietate, fiecare curent…

tot asa și el, Regizorul, vedea dincolo. vedea în mii de dincolo, în aceeași clipă unică. și doar el citea formele și interpreta întâmplările.

evident că Regizorul nu privea prin valurile mării. avea propriul instrument de vizualizare și forța mintii în căutările sale. încercam însă să vă explic pe cât de simplu felul în care lucra. Regizorul avea ferestrele sale prin care  vedea dincolo. el era cel care avea puterea asupra ferestrelor și porților.

~ va urma ~