[episodul anterior] sau [unu – aici este începutul poveștii].

timp de două ore, denis a decis, a trasat direcții, a vorbit despre strategie, a ascultat, a întrebat, a făcut tot ceea ce facea de obicei. putea presupune asta întrucât nimeni nu l-a privit ciudat. desigur, exista și posibilitatea ca până atunci să fi fost un amețit schimbător, iar oamenii să fie mult prea obișnuiți cu schimbarea schimbării, ca să mai +observe asta. hotărî să își păstreze o imagine bună despre sine, era singura cale pentru a face față.

ajuns în biroul său, denis se asigură că nu va fi deranjat prea curând. scoase din agenda zilei tot ce părea a fi mai puțin urgent, pentru a putea intra în rolul de detectiv. îi alergau prin minte o mulțime de întrebări. și nu erau legate de aici și de acum. nu erau legate de el, mare CEO care știe câte și mai câte. nu erau legate de lumea asta în care simțea că abia aterizase, fără a fi lumea lui.

denis își dorea să afle mai multe despre el… să își amintească ziua de ieri, ce a lăsat în urmă, la a câta mutare a ajuns, să își dea seama dacă schimbă doar locul, doar anul, doar lumea… sau pe toate. era sigur că nu era prima dată când se întâmpla. era sigur că are deja experiență cu aceste salturi – sau cum s-or numi ele. unde și cum își lasă indicii (știa că este în firea lui să facă asta), cum se poate acomoda mai rapid, cum poate afla când o să plece – toate erau întrebări la care să răspundă cât mai curând.

denis sosise aici cu cel mult șase ore în urmă. de atunci, reușise să nu trezească suspiciuni și să acceseze niște resurse incredibile de intuiție și adaptare. și deja avea lista cu ce are de făcut pentru a-și regăsi propriul destin. un zâmbet larg îi cuprinse nu doar fața, ci întreaga ființă. e doar un nou început, nimic alarmant. pentru astăzi, se hotărî să reducă grijile la o masă bună, o plimbare și un somn odihnitor.

ei bine, habar nu avea unde va dormi, unde locuiește și cum ajunge acolo. simple detalii, își spuse.

~~~

va urma. chiar… aici