în lipsă de vorbe, am clădit forme. le-am luat de acasă și le-am curbat. le-am prins de foaia albă până la dezrădăcinarea completă. le-am cerut să tacă și au tăcut. le-am cerut să strige dar nu au mai știut cum.

mi-aș dori să îmi aduc aminte cum să adun cuvinte, cum să le înșir unul după altul. iar dacă nu voi mai reuși să o fac, oare să îmi doresc să uit că am știut odată să simt conturul literelor împodobite de cuvinte și simțiri?

noapte bună vorbe. alergați în voie. eu aștept să-mi intre zorii în casă. am pus de o cafea.