pupitrul de comandă. final.


capitolul precedent

o lume nouă, diferită de cea din care am plecat. o lume care funcționează aşa cum citisem în cărţile de istorie şi una despre care am învățat din mers în cele șapte zile petrecute pe naveta care m-a adus aici. o lume care fură alte lumi. o lume care caută salvarea în exterior, când interiorul e secat de resurse.

o lume departe de cei dragi mie. departe de cei pe care îi iubesc şi departe de cei a căror răspundere o port.

o lume tehnologizată şi supratehnologizată, o lume în care trebuie să rostesc fiecare vorbă, pentru că oamenii au uitat să se audă gândind. o lume care s-a pierdut, mii de lumi care s-au pierdut, lumi care nu ar fi existat dacă noi cei din Prima Realitate nu am fi avut dorinţe, vise, gânduri atât de puternice încât să creeze versiuni a ceea ce am putea fi dar nu suntem. se învârt în jurul nostru, cercuri concentrice funcţionând simultan, găsind explicaţii în concepte simplificate despre Univers şi Multivers. despre Convers, puţini ştiu, dar despre care încep să afle.

o lume în care am ajuns fără să fi cerut. o lume în care o voi lua de la capăt. tot ce îmi doresc este să nu fie începutul sfârșitului, ci doar sfârșitul începutului.

3 gânduri despre „pupitrul de comandă. final.

  1. Aș spune că este doar un început, dar nu al sfârșitului, ci doar a unei noi lumi. Și am impresia (doar eu?) că în fiecare clipă a existenței noastre creăm câte o nouă lume, prin fiecare gând ce-și ia zborul din mințile noastre.

    Mă bucur să te găsesc și aici!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s