stateam nemişcată în mijlocul drumului. încremenisem acolo de ceva timp. lucrurile începuseră să se mişte în jurul meu. circulau în dreapta mea felinare înalte, aproape mult prea înalte ca să le cuprind cu privirea. prin stânga mea treceau oameni, şi îi vedeam cu coada ochiului cum se răsuceau pe călcâie când îşi întorceau privirea către mine, preţ de câteva secunde. nu-mi amintesc să se fi oprit careva să mă întrebe dacă sunt bine, sau să îmi alunge porumbeii aşezaţi deja confortabil pe pălărie.
nu mai ţineam şirul orelor, zilelor, săptămânilor de când eram acolo. imaginea din jurul meu începea să prindă contur şi, întâi vag, apoi din ce în ce mai clar, totul devenea clar. începeam să văd lumea, aşa cum era ea în realitate. crezusem ani de zile de eu mă mişc printre lucruri bine înfipte în pământ, obiecte fixe despre care mi se spusese că sunt punctele mele de reper. dar eu înţelegeam acum… înţelegeam totul: eu eram de fapt centrul, eu eram punctul fix, iar in jurul meu trei sute şaizeci de grade de mişcare, un flux continuu, parcurgând repetitiv aceleaşi şi aceleaşi mişcări, creionând conturul a ceea ce mă înconjoară. linii destul de difuze, lăptoase, în nuanţe alb şi negru.
eu înţelesesem, în sfârşit. dar ei, ei oare când o să înţeleagă? sau poate şi lor li se ascunde, iar eu… eu nu mai am glas să le spun. eu sunt glasul, dar nu pot rosti.
Prinţesa Albastră 
Putin egocentrism e sanatos cand este vorba de a intelege lumea .:))
ApreciazăApreciază
ei… dar pentru omul din centru, cuvantul egocentrism nu este in dictionar. doar pentru ceilalti exista.
:p
ApreciazăApreciază
pentru ceilalti exista soarele de la care iau caldura .( emoticoncufloare) . Cred ca o printesa stie de gluma .:)
ApreciazăApreciază
hai ca a trebuit sa citesc de trei ori emoticoncufloare pana am citit corect 🙂
dar … serios vorbind despre ceva neserios: daca totul ar fi altfel decat stim? pana la urma, s-au fript si cei care credeau ca Pamantul e plat… iti dai seama ca rotunde ar fi miscarile celor din jur pentru fiecare individ fix? ametitor!
ApreciazăApreciază
nu degeaba, cercul este simbolul vietii . Chiar si cei, aparent fixi, se rotesc macar in jurul lor, iar noi ajungem in punctul de plecare, la egocentrism, ca niste ,,balerine” ce suntem .
ApreciazăApreciază
pai e bine. ca fara cerc n-am fi avut roata. iar roata are o fixatie pentru centrul ei. iar centrul ei se simte centrul universului. concluzia e ca egocentrismul e ceva normal si pentru obiecte.
pirueta completa 🙂
ApreciazăApreciază