vroiam să mă joc de-a ceva… şi sincer nu îmi mai aminteam exact la ce mă gândisem. apoi, brusc, mi-am adus aminte. vroiam ceva abstract. atât de abstract, încât nici eu să nu mai ştiu despre ce este vorba. şi-atunci mi-am dat seama ce îmi doream cu adevărat: să-mi aprind o ţigară şi să te aştept. cu gâtul dezvelit. iar tu probabil o să mi-l adori, ca de fiecare dată. o să te aştept în hol, ce zici? marmura rece îmi va trezi pielea, pentru ca atingerea ta să o schimbe, mai târziu. îmi vei îndruma paşii spre dormitor, sau poate nu… o să-ţi simt zâmbetul ştrengăresc cum îţi alunecă pe faţă, în timp ce îmi respiri fiecare vertebră…

dar tu n-ai să vii, nu-i aşa? nu eram nici în cele mai puţin probabile planuri ale tale, nu-i aşa? doar tu în ale mele. şi doar în alea abstracte, evident.

foto